Meşter

In toata dementa care-i reprezinta, printii si seicii Orientului Apropiat au idei absolut senzationale. De exemplu, printul Al Waleed al Arabiei Saudite s-a gandit intr-o dimineata, in timp ce baga un Ayran pe stomacul gol, sa isi acopere SL-ul din garaj (care banuiesc ca era cea mai ieftina masina de pe acolo) cu un munte de diamante.

S-a rezolvat scurt, masina e plina cu diamante acum si a ajuns la un pret de piata de 3 milioane de euro. Desi ar putea parea o treaba iesita din comun, partea faina vine abia acum: toti cei care vor sa atinga masina sunt nevoiti as treaca in prealabil pe la casa de bilete si sa cotizeze acolo cu 1000 de dolari. Nu se specifica insa cat timp ai voie sa stai cu mana pipainda pe diamantele princiare.

Da’ stii care-i partea proasta? Ca se gasesc multi baieti care chiar platesc pentru asta. Si apoi se si lauda ca au facut-o. Fita maxima.

Fiat este constructorul european cu cea mai scazuta medie a nivelului de emisii de CO2. Cu toate astea, italienii continua sa scoata motoare de cilindree mica si medie (in special diesel Multijet) care reusesc performante ecologice din ce in ce mai bune. Mai mult, am aflat ieri ca Fiat a pus la punct o colaborare cu BMW, din intelegerea acestora urmand sa se nasca o noua generatie de motoare.

Motoarele astea trebuie insa montate undeva. Iar pentru ca Fiat a prins gustul pietei de modele de oras, scot pe banda rulanta astfel de masinute si, foarte important, incep sa umple tarile europene. Dupa Panda si Grande Punto a urmat celebrul 500 si va veni, peste cateva luni, noul Topolino, o reeditare a unui succes din anii de inceput ai industriei auto. Tine pariul italienilor?

I-am urat tot timpul pe cei care nu au fost in stare sa isi recunoasca greselile. Iar constructorii auto din China fac parte – in marea lor majoritate – din acest grup de baieti tristi.

Chinezii fac niste masini ordinar de proaste. Materiale atat de ieftine incat put intepator, atat de proaste incat crapa la caldura, atat de idiot asamblate incat ai mari sanse sa te pierzi printre cusaturile pe care ei le numesc finisari. In plus, pentru a-ti lua un Shuanghuan CEO, de exemplu, tre’ sa scoti din buzunar 24.000 de euro. Bani cu care iti iei o multime de alte modele, mult mai corecte din toate punctele de vedere.

Pe langa toate astea, chinezii au prostul obicei de a copia complet formele deja cunoscute ale modelelor existente pe piata. Le-o merge acolo, intre ei, insa cand dau de nemti se cam termina smecheria chinezeasca. Deunazi, un tribunal din Munchen a ordonat trimiterea la origini a tuturor exemplarelor CEO din Germania din cauza ca seamana mult prea mult la spate cu BMW X5. Absolut normal. Seamana de da pe-afara.

Si aici dam de chinezi, care nu recunosc nimic: “CEO nu seamana cu X5! Noi am facut un model original, ne-am chinuit, am investit enorm”. Va readuc aminte de chinezul care, la Salonul de la Geneva, i-a facut poze timp de trei ore nou-lansatului Dacia Sandero si si-a notat tot felul de date intr-un caiet de inginer de pe vremea impuscatului. Chiar credeti ca omul facea Sudoku?

Discutie astazi, in redactie, referitoare la faptul ca Volkswagen vinde mai multe masini in Brazilia decat in Germania. Catalin Dinu, cel mai nou membru al echipei redactionale, a avut un moment genial: “Frate, asa si romanii consuma mai mult parfum decat francezii, doar ca noi luam parfum la litru cu doua sute de mii in timp ce aia au parfumuri-esente la sticlute mici”.

Good point.

Dupa discutiile din insemnarea anterioara si dupa ce am vazut reactiile fanilor/hulitorilor lui Logan in sectiunea de stiri, am si eu o intrebare.

Ce preferati:

1. Dacia face un model low-cost cu design relativ care se vinde in draci si care ne scoate in lume.

2. Dacia face un model mediu ca pret pe care nu se cumpara ca la punctul 1 dar care ne scoate si el in lume.

3. Dacia face un model scump pe care nu-l cumpara nici dracu’, dar care si el ne scoate in lume.

4. Dacia nu face nimic si astepteapta investitori.

Astept raspunsurile in comentarii.

Portughezii sunt un fel de romani ai Europei iar Portugalia este o Romanie de peste cativa ani. Aceasta era parerea multora si am auzit-o de cateva ori inainte de a pleca pentru prima data in tara care a dat lumii cei mai faimosi navigatori din istorie.

Am ajuns acolo pentru a testa VW Scirocco si m-am intors cu o parere de rau pentru ca am plecat dupa doar doua zile din Lisabona. Au o tara incredibil de frumoasa, cu ocean si munti cat n-o sa aiba Romania nici daca se apuca de cuceriri. Exista doua poduri enorme in Lisabona, cel denumit Vasco da Gama avand 17 kilometri si fiind construit asa cum la noi n-o sa se construiasca in urmatoarea era glaciara. Si totusi, podul portughez a fost construit in 18 luni, cam aceeasi perioada de timp de care au nevoie constructorii contractati de autoritatile noastre pentru a trage liniile de marcaj pe un kilometru de drum european. Mai mult, podul Vasco da Gama e garantat 120 de ani. Daca imi garantati ceva – orice in afara de nesimtire – in Romania pentru mai mult de 10 ani, va trimit un tricou Automarket prin posta.

Era sa uit: nu e un simplu pod, ci peste el trece un porc de autostrada cu trei benzi pe fiecare sens. Pe care Scirocco si-a dat arama pe fata in cel mai placut mod cu putinta.

Da, sunt aproape ca noi.
Hai Romania! Hai ai nostri!

Automarket va fi prezent la Silverstone, acolo unde pilotii si echipele din Formula 1 vor testa in urmatoarele trei zile. Vom face o multime de fotografii si va vom povesti ce inseamna o sesiune privata de teste in Marele Circ, unul dintre cele mai urmarite sporturi din lume. Vom face cunostinta cu eroii care va tin cu sufltul la gura si ii vom interveva pe multi dintre acestia, special pentru voi.

In plus, vom vizita cartierul general al celor de la Renault de la Enstone si va vom arata ce inseamna o “uzina” care creeaza monoposturi de Formula 1. Tot la Enstone il vom intalni pe Bob Bell, directorul tehnic Renault F1 Team, care ne va raspunde intrebarilor.

Stati cu noi in urmatoarele doua zile. Va promitem sa va aratam cum arata Formula 1 de aproape.

Fiat incepe un joc periculos pe piata. Sergio Marchionne, seful Grupului italian, a declarat recent, intr-o intalnire de nivel inalt intre reprezentantii producatorilor auto ai lumii, ca, dupa parerea sa, nu ar trebui sa existe nuante atunci cand in discutie intre normele de poluare. Altfel spus, fiecare constructor ar trebui sa se alinieze, pana in 2009, la normele de poluare stabilite de Uniunea Europeana, adica la o medie de 120 de grame CO2/km. Toate bune, declaratia lui Marchionne pare foarte la locul ei, nimic nu e iesit din comun, cu o singura exceptie: cuvintele sale i s-ar putea intoarce impotriva in doi timpi si trei miscari.

Intr-o analiza interesanta publicata astazi de Automotive News, Guido Reinking, editorul Automobilwoche, sustine ca reactia lui Marchionne e ca o moneda cu doua fete. In prima faza ar putea parea ca seful Fiat se bazeaza pe faptul ca Grupul pe care il conduce are cea mai scazuta medie de emisii dintre toti producatorii europeni, deci in timp ce altii ar investi milioane in dezvoltarea unor noi solutii care sa le scada media, el ar putea investi pe alte planuri pentru a-si face marcile profitabile. Pe de alta parte, daca marcile germane, de exemplu, s-ar incorda putin, prima solutie ar fi sa scoata pe piata multe modele de clasa mica, pentru a putea ajunge la standardele europene foarte repede, prin motoare mici si mai putin ahtiate dupa combustibil.

Aici, Marchionne ar putea avea o problema. Pentru ca un atac al germanilor intr-o piata pe care Panda, Grande Punto, 500 si viitorul Topolino fac ce vor in segmentele lor ar da destule batai de cap italienilor. Si nu suntem departe: Volkswagen va lansa Up!, BMW va scoate in scurt timp un model mini iar gama Smart incepe sa scoata bani si, ca urmare, va deveni un punct de plecare inspre alte solutii pe care in mod sigur le va gasi Daimler.

Cine va fi castigator in toata povestea asta? Clientul, evident. Nu va mirati insa daca orasele se vor umple cu masinute de marimea celor cu care nu demult ne ciocneam in parcurile de distractii.

Automarket traieste dintr-o multime de surse externe. Este normal, din moment ce o parte extrem de mica din industria auto reuseste sa ne tina companie in tara. Practic, atunci cand vorbim de industria auto de la noi vorbim, deocamdata, de Dacia. Va urma Ford si vor urma si altii.

Revin. Printre sursele de informare de care Automarket dispune se numara doua, Automotive News si Just Auto, pe care personal le recomand cu mare caldura fiecarui jurnalist, in orice domeniu activeaza acesta. Nu vorbim de surse deschise publicului larg ci de institutii de presa cu nume, abordabile exclusiv prin abonament.

Am facut aceasta introducere pentru a va face o idee despre ce inseamna un material despre Dacia aparut pe aceste surse. Mark Bursa, unul dintre oamenii de baza ai echipei redactionale Just Auto, povesteste astazi, intr-un editorial de senzatie, despre ultima vizita pe care a facut-o la Uzina Dacia si despre schimbarile enorme pe care fabrica din Mioveni le-a suferit intre comunism si perioada actuala. Citeste in continuare »

Traficul din Maroc e o mare nebunie. Nu am mai iesit atat de mult in afara tarilor civilizate, cea mai “controversata” iesire din tara fiind chiar la vecinii bulgari pana acum, insa ce se intampla in Maroc este pe jumatate amuzant si pe jumatate trist. Pai sa vedem…

Renault a invitat Automarket la primul test mondial cu Renault Koleos. Am vazut totul ca pe o mare provocare si ca pe o prima calatorie in afara Europei. Provocare s-a numit si faptul ca bagajele mele au fost ratacite la primele ore ale diminetii de catre Air France (hai noroc, sa traiti daca cititi aceste randuri), care m-au anuntat senini pe la Paris ca geanta mea nu se mai afla in raza vizuala a lor si ca e undeva pe orbita. Am fost nevoit sa incropesc o calatorie in stil amerindian, dar pentru ca vorbim de Africa nu mi-a fost greu sa ma descurc.

Revin la traficul marocan. Sosele mai mult decat acceptabile, pe alocuri peste ce avem noi. Multe Loganuri, rezultatul direct al faptului ca una dintre uzinele Renault produce la greu in zona. Putine indicatoare, intersectii haotice in care troneaza regula claxonului. Noi eram cu SUV-uri (am testat noul Koleos), deci aveam un fel de avantaj in fata celor cu patru roti, doua roti sau, mai rau, cu patru picioare (adica pe magar). “Un fel de avantaj” inseamna ca puteam sa trecem intersectia fara probleme, pentru ca majoritatea celorlalti se opreau.
In briefingul celor de la Renault au fost invatati trei reguli: claxonati cat mai mult, dati prioritate indiferent de situatie pentru a evita incidentele si evitati animalele si cuplurile om-animal.

Depasirile marocane seamana pe alocuri cu depasirile din Formula 1. Dublate, triplate, cu trei masini aflate in paralel si uneori cu o alta masina stand la aspiratie in spatele celor doua care depaseau. Mai mult, cu cate o masina venind din contrasens care era nevoita sa opreasca pe margine ca sa isi faca celelalte felul.

Luminile de semnalizare stanga/dreapta nu functioneaza in Maroc. Nu au nicio logica, banuiesc ca oamenii aia nici nu stiu ca le au. Dreapta se face tragand de volan, stanga la fel. Iesirea de pe un drum secundar se face simplu, in ritmul in care rulezi pe acesta, fara sa te gandesti prea mult ca din stanga sau dreapta vin altii.

Exista limite de viteza. Teoretic.

Exista copii care stau la marginea soselei, salutandu-te amar. Te inmoi si le dai o sticla cu apa pentru care iti multumesc minute in sir.

Cam asta e Marocul vazut in doua zile. In rest, piatra, munti rosii si unele zone in care ai impresia ca ai aselenizat si te limbi pe urmele lui Armstrong. Si, desi atunci cand am ajuns din nou in Paris respiram din nou aer civilizat si pe placul meu, imi lipsesc imaginile aproape fantastice ale vailor seci din jurul orasului Fez.