Meşter

Va spuneam anterior ca mi-am petrecut vacanta de iarna in afara granitelor tarii. Probabil, asa cum stiti cu totii, contrastul dintre ce se intampla afara si ce se intampla la noi pe sosele este mai mult decat vizibil. E palpabil si, de cele mai multe ori, socant si deranjant.

Nu am inteles niciodata de ce soferii romani stiu sa circule in afara, insa atunci cand intra in tara uita sa semnalizeze, de exemplu. Sau fac totul pe dos. Uita semnificatia indicatoarelor (asta in caz ca au cunoscut-o vreodata, evident), uita ca se afla in masina cu intreaga familie si, in general, uita ca mai exista si alte masini pe sosea in afara de a lor.

Mi s-a intamplat, pe strazile unui mic orasel austriac, sa uit ca sunt in civilizatie si, din reflex, desi ma aflam pe drumul cu prioritate, sa incetinesc la intersectii din cauza faptului ca, la noi, se intampla de mult prea multe ori ca indicatorul care iti impune sa te opresti sau sa cedezi trecerea sa fie asezat pur estetic pe marginea strazilor secundare. M-am amuzat cand am observat asta, am crezut ca am luat-o razna si ca am unele reflexe idioate care nu pot sa imi iasa din sange.

M-am felicitat insa in Romania, atunci cand soseaua pe care circulam s-a intalnit cu un drum secundar, iar de pe acesta a iesit un pilot de Dacia 1300 in tromba, a derapat si s-a trezit ca sta perpendicular pe directia de mers. Am oprit in fata lui si nu am avut puterea sa ii spun nimic. Omul se grabea sa iasa de pe poteca pentru a sta eventual in fata mea vreo 10 kilometri, desi dupa mine nu se zarea vreo alta masina.

M-am felicitat atunci cand, pe soseaua dement de frumoasa din zona Brasov-Cheia, am depasit pe rand un Audi A4, o Skoda Octavia si un BMW Seria 3 in care rulau trei baieti care se cunosteau intre ei. Plus prietenele fiecaruia in dreapta. Nu puteau sa depaseasca un Crafter, pentru ca pe jos era umed, era rece, iar ei aveau cauciucuri de vara (le-am observat in momentele in care rulam bara la bara cu cele patru, trei si apoi doua masini din fata mea). I-am depasit foarte usor, am mers mai departe, iar aproape de Ploiesti, acolo unde soseaua e dreapta, sa ma trezesc cu aceiasi piloti depasind coloane ca niste eroi adevarati. Evident, pe contrasens existau alte masini, insa unul sau doua Loganuri reprezinta cantitate neglijabila pentru Hamiltoni.

Uneori, in Romania, ai nevoie de un ecran lat cat luneta pe care sa afisezi cateva mesaje de suflet adresate celor din spate. Un prieten spunea ca isi va cumpara un sistem cu portavoce prin care sa le ureze unora idei de bucate pentru Sarbatori. Si zau daca nu mi-as dori si eu asa ceva din cand in cand…

Am avut o vacanta lipsita de stiri romanesti. A fost genial sa vezi ca fara marinari, prostanaci, boci si asa mai departe, poti sa faci fata vietii fara probleme. Pe de alta parte, am avut cateva zile in care criza care s-a instaurat in domeniul auto la sfarsitul lui 2008 a disparut din analiza zilnica a presei internationale, deoarece am preferat sa urmaresc, din afara tarii, informatii care nu aveau legatura cu banii lipsa din bugetele producatorilor.

Am ajuns din nou la munca si am gasit aceeasi atmosfera gri din industrie. Cu valul negru care apasa asupra unor producatori de renume mondial, cu un producator precum Volvo care este aproape de a ramane in chiloti dupa ce Ford a anuntat in gura mare ca doreste sa scape de el si cu iminente inchideri ale uzinelor auto de la nivel european.

Din punctul meu de vedere, asistam la o scuturare a industriei. Involuntar, in paralel cu criza care se asterne asupra tuturor sectoarelor pietelor lumii, masinile incep sa devina ceea ce ar trebui sa fie: un lucru pe care nu poti pune mana atat de usor. Practic, in linia bunurilor de care o persoana are nevoie, masinile se afla pe locul al doila ca pret, dupa o casa. Si atunci, de unde frenezia cu care fiecare dintre cei care tocmai trec pragul a 18 ani vad ca “normala” cumpararea unei masini? Fratilor, nu e normal. La fel cum nu e normal ca fiecare idiot care a dat de 1000 de ori examenul auto si l-a picat cu brio sa il dea si pentru a 1001-a oara. Pentru ca individul nu-i facut pentru a tine covrigul in mana.  E atat de simplu si, totusi, atat de complicat pentru multi.

Am aceasta stare idioata, in care injur printre dinti toate scolile de soferi din Romania si toti politistii care iau spagi grase pentru a plasa arme cu roti in mana unor dobitoci, de fiecare data cand fac un drum lung. Si Dumnezeu mi-e martor ca, daca redactia noastra ar fi la granita cu Ungaria, as fi de cateva zeci de ori mai calm. Insa soselele patriei sunt intesate cu idioti despre care va voi povesti pe blog in zilele care urmeaza.

Astazi, insa, mi se pare ca masinile trebuie sa fie mai rare iar soferi mai putini.

Sa spunem ca e Ajunul Craciunului, ti-ai lasat masina parcata in fata casei si ca te pregatesti sa pleci in Austria. Totul e impachetat cu o seara inainte, masina a fost verificata de lichide si solide, i-ai facut plinul si astepti cu nerabdare momentul plecarii. Normal, te-ai culcat ceva mai tarziu si te-ai trezit mai devreme, pentru a prinde soseaua inca libera (daca esti din Romania, ca la restul e civilizata povestea).

Cand sa scoti bagajele din casa, stupoare. Pe masina ta arhiverificata cu o seara inainte sta cocotata o alta, a unei vecine. Iar ea se uita intrebator la peisaj si iti spune, senina, ca isi cauta pachetelul cu mancare cand s-a trezit cu rotile pe masina ta.

Si sa nu-ti iubesti vecinii?

Ar putea sa fie cea mai tare masina pentru romani.

Are suspensii de calitate. Nu merge niciodata la service, pentru simplul fapt ca e indestructibila. O echipa de cercetatori a lucrat 8 ani pentru a o crea. E formata in proportie de 95% din carbon, elementul preferat de toti cei care au de-a face sau vor avea de-a face cu masinile vreodata. Nu consuma nimic, pentru ca merge pe baza de caldura sau lumina, in functie de preferinte. Ruleaza pe aur. Ce poate fi mai frumos decat atat?

Si totusi, are o nanoproblema: romanilor nu le intra curu’ in ea. Pentru ca e cat creierul unora dintre soferi: 0,000000003 metri in lungime. Nanomasina, o creatie cu adevarat inteligenta.

Chiar trebuie ca Pagini Aurii sa faca misto de situatia nasoala din tara la momentul asta?

Una dintre marile probleme ale Romaniei este lipsa asfaltului de calitate. Iar plangerile repetate ale poporului sunt ascultate cu drag de guvernanti si primari, care se fac smoala pentru ca poporul sa aiba ceea ce cere.

Seamana prea tare cu o inmormantare.

A inceput cu Audi si Porsche, care au anuntat ca nu vor mai lua parte in 2009 la cursele de anduranta si in Le Mans Series, din cauza crizei economice. Asta inseamna ca detinatorii titlului de la Le Mans nu vor mai lua startul in editia 2009 a competitiei. Ceea ce inseamna ca Peugeot e castigatorul Le Mans. Inainte de a incepe competitia.

A continuat cu Honda, care a anuntat ca din cauza faptului ca pompeaza multi bani aiurea in Formula 1, se retrage din cel mai urmarit sport cu motor. Iesirea Honda a echivalat cu un cutremur in lumea F1, noile reguli impuse de FIA pentru stabilizarea costurilor fiind patetice pentru o astfel de competitie. De exemplu, din 2010, masinile nu vor mai avea voie sa alimenteze in timpul curselor.  Ceea ce face ca opririle la standuri, urmarirea strategiilor si linia curselor sa fie la fel de interesante precum un bolovan de pe fundul raului.

Ieri, Suzuki a anuntat ca se retrage din WRC, dupa doar un an la nivel inalt. Miscarea a parut normala, in conditiile in care Suzuki nu este cunoscut ca un constructor care sa faca ravagii in motorsport la nivel ridicat. Insa erau acolo si au plecat, iar asta aduce un loc gol care nu va fi umplut in foarte scurt timp.

Bomba bombelor a venit insa astazi, cand Subaru – de trei ori campioni ai lumii in WRC – au anuntat ca se retrag din cea mai importanta competitie de Rally din lume. Petter Solberg si Chris Atkinson raman astfel fara loc de munca iar competitia in sine devine mult mai seaca fara echipa care in acest sezon a terminat pe pozitia a treia. Iar in acest context, “mult mai seaca” este utilizat in cel mai denotativ sens cu putinta.

Toti speram ca idiotenia asta de criza sa treaca pentru ca totul sa revina la normal. Pentru ca masinile sa fie masini iar motorsportul sa fie motorsport, nu un surogat in care zaharul e inlocuit cu zaharina iar noi trebuie sa ne spunem in gand ca un lucru mai bun si mai natural nu am vazut niciodata. Nu de alta, dar mi-e sa nu ajungem sa ne uitam la calificari iar pole position-ul sa fie automat castigator prin simplul fapt ca e singurul de pe pista.

Iar acum e randul vostru. Pentru ca Subaru TREBUIE sa existe, face un mic concurs. eu va ofer trei fotografii semnate in original de Petter Solberg. Voi trebuie doar sa va spuneti parerea si sa aratati de ce criza asta idioata nu e buna pentru masini, motorsport si pentru nimeni in general. Cele mai bune trei comentarii primesc pozele.

Dupa ce l-am injurat cu totii timp de cativa ani, SIAB pleaca dintre noi asa cum a venit: surprinzator. Din cauza crizei financiare care loveste producatorii auto la nivel mondial, evenimentele marunte pe calendarul international al OICA dispar ca pestii dintr-un lac poluat. Iar Bucurestiul nu putea sa faca exceptie.

Pentru unii dintre importatori, vestea e una buna. Cheltuiau o multime de bani pentru o saptamana si jumatate iar conditiile erau, de cele mai multe ori, de nivel submediocru. Iar asta nu multumea pe nimeni. In cercurile restranse interne, in discutiile private cu jurnalistii si nu numai, conditiile de expunere de la SIAB erau creionate in nuante mai degraba cenusii decat vii.

Vizitatorii injurau organiztaorii ca nu reusesc sa gaseasca un loc prielnic unei astfel de manifestari. SIAB se desfasura ba la Romexpo, unde nu era loc nici cat intr-un stand mai acatarii de la un salon auto adevarat din Europa, ba la Romaero Baneasa, unde mai aveai putin si picai de pe harta, ba in corturile de peste drum de Aeroportul Otopeni, unde ajungeai la cinci zile dupa ce plecai de acasa.

Jurnalistii au injurat si ei: lipsa locurilor de parcare, un mediaroom idiot de doi pe doi, organizarea tembela, acreditarile si asa mai departe.

Ei bine, iata ca s-a dus. cel putin pana in 2011, SIAB nu va mai face parte din calendarul oficial al saloanelor auto de nivel mondial. E bine sau e rau?

Primit astazi, pe adresa de mail a redactiei:

—————————————

Asociatia Presei Auto din Romania a votat DACIA SANDERO ca fiind Masina Anului 2009 in Romania.

Dacia Sandero a castigat titlul “Masina Anului 2009 in Romania”. Juriul Asociatiei Presei auto din Romania a oferit 203 puncte pentru Sandero, in timp ce Opel Insignia, ocupanta locului 2, a totalizat 162 puncte. Citroen C5 a iesit pe locul al treilea, cu un total de 136 puncte. Nu mai putin de 13 membri ai juriului -din 20 -au votat Sandero ca fiind castigatoare.

Pe aceasta cale, APAR multumeste Automobile Dacia pentru parteneriatul deosebit in realizarea acestui proiect.

Pentru detalii, nu ezitati sa ne contactati.

—————————————

Huh? Deci cum? Sper ca e greseala de tastare sau logica.

Dacia Sandero a fost aleasa Masina Anului in Romania de catre juriul format din 20 dintre cei mai importanti jurnalisti auto din tara noastra. Automarket a facut parte din juriu, astfel ca o sa va pot povesti pe larg ce inseamna sa faci parte din grupul celor care aleg cel mai ravnit titlu din industria auto romaneasca.

Fiecare membru al juriului a fost nevoit sa acorde puncte celor 10 masini intrate in finala (mai multe despre acestea gasiti AICI). Punctarea a fost facuta dupa un sistem asemanator cu cel din Formula 1: primul loc – 15 puncte, al doilea loc – 11 puncte, al treilea loc – 9 puncte si asa mai departe pana la locul al zecelea – un punct.

Voturile finale au scos la iveala un Sandero care a reusit sa isi adjudece cele mai valoroase voturi din partea jurnalistilor romani. Personal, nu am votat Sandero pe prima pozitie, insa respect alegerea globala a colegilor mei.

De ce nu consider ca modelul romanesc s-ar afla pe primul loc intr-o astfel de competitie? Din doua motive: in primul rand, nu cred ca este corect ca o masina care in esenta reprezinta acelasi cunoscut Logan trebuie sa primeasca inca o data titlul (Logan a primit titlul Masina Anului 2005). In al doilea rand, consider ca avantajele lui Logan (pretul si reprezentativitatea pe piata din Romania) se inclina in fata celorlalte criterii, mult mai numeroase si, uneori, la fel de importante din punctul meu de vedere.

E adevarat, Sandero este singura masina romaneasca din grup, un bun argument pentru ca modelul Dacia sa fie considerat modelul perfect intr-o competitie care se termina cu sintagma “in Romania”. Problema este ca sintagma nu inseamna “din Romania”. Va repet insa, opinia fiecarui membru al juriului difera deoarece criteriile au o importanta mai mare sau mai mica pentru fiecare, in functie de ceea ce acesta considera relevant.

Pentru ca nu am de ce sa nu fiu transparent, iata clasamentul pe care Automarket l-a prezentat organizatorilor. In masura in care sunteti sau nu de acord si imi cereti punctual sa imi argumentez alegerea, sunt si eu de acord sa explic ratiunea fiecarei optiuni.

1. Citroen C5
2. Honda Accord
3. VW Golf 6
4. Dacia Sandero
5. Opel Insignia
6. Mazda 6
7. Renault Koleos
8. Ford Kuga
9. Skoda Superb
10. Hyundai i10