Groapa, adevarata religie a romanului
Nu am mai fost de ceva vreme la munte cu masina, din cauze legate de legaturi prea mari cu Bucurestiul cauzate de proiectul Automarket. Am dat insa o raita sambata si duminica si am ajuns la concluzia ca avem niste conducatori care nu merita tara pe care-o au. De acum stiu ca Romania nu e urata pentru ca e locuita, ci pentru ca e condusa si construita de oamenii care o conduc.
Ideile, pe scurt.
Nu se poate sa faci 200 de kilometri in 5 ore si jumatate. Bai, NU SE POATE! Probabil ca nu va spun nimic nou cand amintesc de celebrele coloane formate pe DN1 prin Busteni-Azuga, eliminate prin Sinaia si regrupate la Comarnic. Ei bine, dragilor, de aceasta data am stat la o coada interminabila cauzata de un accident grav petrecut din cauza unor marlani in zona Sinaia. Vreo 30 de kilometri de coada fara pauza.
Nu se poate ca un accident sa blocheze complet unul dintre cele mai importante drumuri de acces in Bucuresti. E un accident, fratilor, nu a cazut un meteorit pe sosea. Desi ceva-mi spune ca daca s-ar fi intamplat treaba cu meteoritul prin Franta, oamenii trageau doua sensuri in jurul gaurii in 30 de minute.
Am renuntat la a inainta precum continentele, in ritm de epoci glaciare, si am luat-o din Sinaia spre Targoviste. Nu stiui daca sa ma bucur pentru ca aici s-au invartit rotile sau sa-mi amintesc sarbatorile din calendar gandindu-ma la sirul de carii din asfalt care la un moment dat formau o sosea a lor, aparte, la vreo 5 centimetri sub patura de asfalt originala.
Nu se poate ca un oras normal sa arate asa cum arata orasele noastre. Dupa sirul de ninsori din iarna asta, asfaltul produs de baietii zambareti cu guse si burti asortate la cravata si camasa s-a transformat intr-un soi de nisip amestecat cu apa si ulterior uscat cu foehn-ul. Am numarat masini oprite sa-si schimbe roata pe pana pana cand am ajuns la concluzia ca am sanse sa intru in istorie atingand infinitul. La final, cireasa de pe tort si bomboana de pe coliva, am dat si eu mana cu o cunostinta a tuturor soferilor din acest weekend: cricul. Oricat de incet ai aborda gropile, oricat de indicat pentru proba de slalom ai fi, gropile aparute pe harta patriei ca bubele apoase pe timp de varicela ascund in apa maloasa si murdara surprize contondente.
Am murit si am inviat, apoi iar am murit cautand o spalatorie auto pe culoarul Rucar-Bran. E adevarat ca oamenii de pe acolo se ocupa mai degraba cu pensiuni si au o sosea care arata cum arata o ulita din Germania in 1700, dar cred ca e pont de afacere in zona.
Bucurestiul anului de gratie 2010 arata la fel ca America de Sud inainte sa fie colonizata. E mare, plin cu indieni si ai nevoie de spirite ca sa-l strabati teafar.
Am facut poze de exceptie cu Astra, Lancer Ralliart si C4 Picasso. Le veti vedea pe toate in scurt timp, la rubrica de teste.
Romania, 2010. Apa sfintita. De soferii care intra-n ea.
Romania, 2011. Drum national anul trecut, curiozitate stiintifica anul asta.