Meşter

Munca pe internet e dificilă. Mult mai dificilă decât pare. Acum câţiva ani, faptul că munceai la un site era o anomalie. “Pe net, acolo unde-mi verific eu mailul şi stau pe mess?” era întrebarea de care mă loveam foarte des. Internetul nu era văzut ca o sursă corectă, reală şi absolut normală la media de orice alt tip, ziarele şi televiziunea fiind încă polii încrederii.

“De ce dracu’ aş avea încredere în ceva ce apare pe net, acolo unde până şi eu pot să scriu orice, pe un blog pe care mi-l fac în fix 5 minute?” Ziar e mai greu să-ţi faci, iar ca să intri la televizor sau la radio trebuie să fi făcut ceva în viaţă. Dar pe net poate să scrie oricine.

Această accesibilitate combinată cu interactivitatea ridicată a mediului electronic a dus la apariţia unui tip de public pe care jurnaliştii nu l-au mai întâlnit faţă în faţă. Oamenii tăcuţi şi fără reacţie din faţa televizorului, a radioului sau din spatele ziarului au ajuns la concluzia că internetul este locul în care trebuie să combată. Şi o fac big time. Uneori, foarte bine. Alteori, foarte prost, În funcţie de calitatea materialului adiacent.

Unul dintre cele mai sensibile subiecte atunci când vine vorba de munca pe internet este legat de comentarii. Ai două variante la început: laşi totul liber sau moderezi comentariile, pentru ca ele să fie utile pentru cei care le citesc. Am ales a doua variantă, confundată de unii nefericit cu cenzura. Libertatea de expresie e un lucru, prostia e altceva.

Să presupunem că avem un articol despre un nou sistem audio de la Mercedes. În mod sigur un utilizator va planta comentarii legate de superioritatea Audi sau BMW faţă de Mercedes. Iar alţii vor replica. Atât timp cât totul se desfăşoară în limite normale şi civilizate, dialogul este util. Atunci când se trece la discuţii vecine cu ogorul, intervenim. Echipa Automarket citeşte TOATE comentariile postate de utilizatori pe site. Şi sunt cam 170.000 până în momentul ăsta. Fără să luăm în considerare întrebările şi răspunsurile din secţiunea utilă specială. Şi acelea sunt verificate rând pe rând.

Faptul că un utilizator postează comentarii care nu au legătură cu subiectul, ci cu rudele unui interlocutor, face ca respectivele comentarii să dispară. Absolut normal. Ei bine, există o specie mutantă de useri care continuă să îşi facă treaba şi să posteze ulterior cu o viteză ameţitoare injurii. La adresa noastră, la adresa celorlalţi. Nu sunt mulţi, probabil se întâmplă de câteva ori pe an, însă apariţia unui astfel de user în peisaj nu face decât să ne ţină în priză timp de câteva zile sau săptămâni, în funcţie de cât timp îi ia omului să-şi dea seama că pierde timpul degeaba.

Pentru a evita astfel de useri, pe care clasica blocare a ip-ului nu-i opreşte, am instalat un sistem inteligent de moderare a comentariilor. Nimeni nu va mai vedea injurii pe Automarket de acum înainte. Iar cele care vor apărea vor dispărea mult mai repede. Nu vă spun mecanismul (normal), însă vă asigur că îi păcălim pe agitaţi pe limba lor.

Pentru un internet mai curat.

Studenţii Facultăţii de Autovehicule Rutiere din Piteşti au realizat un prototip de maşină hibridă. Şi, pentru că Dacia este mama şi tatăl oamenilor de acolo, uzina le-a pus la dispoziţie învăţăceilor un Sandero Stepway pe baza căruia aceştia să-şi construiască proiectul. A ieşit Dacia Hamster, un proiect de master care nu are-a face cu un model oficial Dacia. Dar care, pe seceta de informaţii de la începutul lunii iunie, dă bine ca ştire şi a inundat internetul cu viteza sunetului. Evident, totul a început de la daciaclub, acolo unde de obicei apar primele fotografii, primele informaţii, primele orice despre Dacia. Doar că dacă la daciaclub apar poze şi informaţii fără background, aşa cum e normal şi firesc, cusăturile de pe lângă poveste au fost inventate ulterior de cei care au văzut în informaţia asta un Dumnezeu cu motor electric. Sau cu propulsie hibridă.

Nu, Hamster nu este primul hibrid Dacia, nu e nici un viitor model electric. Nu va apărea în serie, nu va apărea nici măcar ca prototip şi nu, Dacia nu “va învăţa” de la studenţi nimic. E un proiect lăudabil al unor piteşteni. Care piteşteni au mai creat proiecte lăudabile.

Deci nu. Despre hibrizi sau modele electrice Dacia vorbim peste câţiva ani. Pe bune.

Ştii, uneori rămâi fără multe cuvinte când trebuie să explici ceva.

În weekendul anterior am fost, pentru prima oară, la o etapă a Campionatului Mondial de Raliuri. A fost WRC în Portugalia şi am fost şi eu acolo pentru a încerca să înţeleg mult mai bine acest sport cu motor mult prea puţin popular la noi. M-am întors de acolo cu un sentiment foarte interesant. Să vă explic.

În primul rând, dacă nu eşti jurnalist şi trebuie să ajungi la WRC pe barba ta, trebuie să te pregăteşti cu mult timp înainte. Nu e vorba doar de transportul până acolo şi de cazare, astea sunt cele mai simple lucruri când vine vorba de WRC. Dar trebuie să te pui la curent cu locurile în care se desfăşoară probele speciale, orele de desfăşurare şi cu orele la care trec piloţii importanţi. Apoi, o iei cu GPS-ul în mână înspre probă. La un moment dat, pe ruta de acces încep maşinile parcate. Şi apoi se înteţesc, iar dacă mergi mai departe vei avea surpriza de a vedea că n-ai nicio şansă să încapi, deci trebuie să te întorci. Şi apoi o iei pe jos până la zona de spectactori, aşteptând să treacă maşinile. Vin deschizătorii, apoi încep piloţii. Loeb, Hirvonen, Sordo, Ogier, Latvala, Raikkonen, Petter şi Henning Solberg, toţi trec prin faţa ta. Dacă nu ţi-ai făcut temele înainte şi nu ai acces la internet sau la SMS-uri live, n-o să ştii care e miza fiecăruia. Şi o să fii dezamăgit de faptul că maşinile trec extrem de repede, astfel că pozele reuşite devin rara avis.

Dacă ai mers la o etapă care se desfăşoară pe macadam, în ecuaţie intervine şi praful. Un praf des, înecăcios şi lipicios, pe care îl poţi tăia cu cuţitul. Se ridică pe toată zona după ce trec piloţii şi nu ai cum să eviţi să mănânci o mică felie din strămoşescul pământ portughez. Ajungi seara la hotel murdar şi rupt de oboseală.

Şi cu toate acestea, merită fiecare secundă, fiecare moment, fiecare privire, fiecare cadru, fiecare sunet. WRC este o aventură, este un quest, nu e o competiţie la care să mergi, să-ţi aşezi burta la soare şi să aştepţi piloţii să se învârtă în jurul cozii. Nu. Nu găseşti uşor băuturi şi mâncare, iar dacă ai ales greşit punctul de vizionare al probei vei avea şansa de a nu reuşi să pui mâna pe o sticlă de apă, chiar dacă afară sunt 35 de grade şi praful de pe tine e de trei degete. Trebuie să te lupţi pentru a prinde o zona cu vedere bună, trebuie să încerci să te aşezi într-o poziţie avantajoasă pentru poze. Trebuie să ştii piloţii, să ştii ce ecart există între ei înaintea probei pentru a vedea de ce unul trage ca un nebun iar celălalt o lasă moale.

La WRC îi vezi pe piloţi atât de aproape, încât în unele cazuri te împiedici de ei. Trec pe lângă tine, îşi fac de lucru prin zonă. Ca jurnalist, stai lângă ei în cort, mănânci la aceeaşi masă şi, unoeri, eşti întrebat de Latvala la ce oră începe superspeciala următoare La WRC, atunci când mergi cu maşina înspre o probă specială, auzi că trec pe lângă tine maşinile de competiţie, care se grăbesc să ajungă la startul probei respective. Eşti partener de trafic cu Loeb şi cu Hirvonen, pentru că legăturile dintre probe se fac prin trafic. Şi da, există posibilitatea ca piloţii să primească amendă pentru viteză pe legături. Fiecare maşină de competiţie este înmatriculată şi poate rula pe şosea. Da, poţi chiar tu să îţi iei una, dar nu ţi-aş recomanda. La ralanti vei avea nişte boxeri care îţi toarnă pumni în ceafă sacadat.

La WRC, fanii merg cu rulotele şi cu corturile şi îşi fac grătar pe marginea drumului sau pe dealurile prăfuite din jur. Stau la soare sau la umbră, protejaţi de steagurile cu Citroen sau Ford, în funcţie de preferinţe. La WRC e un farmec aparte, un soi de regăsire a motorsportului. E ceea ce însemna acum nişte decenii sportul cu motor. La WRC găseşti pasiune mai mult ca oriunde în lumea auto.

Faceţi cumva şi mergeţi la o etapă. Următoarea e în Bulgaria, în perioada 9-11 iulie. O să rămâneţi profund impresionaţi. Pe riscul meu.

Îi știți cu toții de la televizor. Apar gelați în fața camerelor, își adună greu cuvintele și apoi vorbesc de parcă vocabularul propriu începe cu a și se termină cu maxim c. Sunt fotbaliștii noștri, oameni mândri, idoli ai atâtor milioane de puști care vor să ajungă precum ei. Sper ca în expresia “precum ei” mă refer strict la partea financiară a poveștii, pentru că nu prea avem fotbaliști care să fie demne modele de urmat. Ba din contra.

Lărgiți apoi cadrul. Tipi de 25-30 de ani care rulează în 15-20 dintre weekendurile fiecărui an cu mașini de performanță pe suprafețe aparent imposibile și în condiții incredibile. Măiestrie și artă. Desene în viraje. 200 km/h pe macadam, flatout. oamenii ăștia sunt piloții de raliuri. Și astăzi am avut deosebita plăcere de a-i cunoaște indeaproape și de a sta de vorbă pentru o jumătate de oră cu Mikko Hirvonen și cu Jari-Matti Latvala, cei doi piloți de top ai echipei Ford în WRC. De senzație oamenii ăștia. Deschiși, amuzanți, joviali, interesați să îți spună povestea lor, chit că o făceau pentru a 4500-a oară și că se adresau unui jurnalist dintr-o țară în care motorsportul este combătut cu argumente care se amestecă în chiftele duminica în fața televizorului dat la maxim pe Taraf. Oameni relaxați, care peste fix o oră și jumătate arătau de ce sunt în stare la câteva zeci de metri de locul discuției, la volanul mașinilor lor de competiție.

Respect pentru atitudine. Interviurile vor apărea săptămâna viitoare.

…şi consumul nu sporeşte. Să zic aşa. via Autoblog

[Source: Auto Insurance for Autoblog.com]

Uitaţi-vă atent la prima pagină a site-ului nostru. Apoi, intraţi pe secţiunea de maşini noi, singura din România unde găsiţi preţurile şi opţionalele la zi ale TUTUROR maşinilor existente în showroom-uri. Apoi, uitaţi-vă la testele noastre, printre puţinele care notează maşinile, pentru a vă uşura căutarea atunci când aveţi în vizor o maşină. Le-aţi văzut bine?

OK. Începând de miercuri, aceste secţiuni vor arăta cu totul altfel. Undeva înspre dupa-amiază, Automarket se va înnoi, îşi va pune hainele noi şi va porni pe un nou segment al drumului început acum patru ani. Iar înnoirea va continua treptat, urmând să atace toate secţiunile. Pe rând, pentru ca schimbările de acest tip necesită timp. Mult timp.

Am fost unul dintre cele mai bine concepute site-uri auto din ţară, acum vom fi cel mai bine structurat.

Vă aşteptăm pe noul Automarket începând cu această seară de miercuri.

LATER EDIT: Din cauze tehnice, am fost nevoiţi să amânăm pentru 12 ore lansarea. Vine.

S-o luăm uşor: nu încurajez pirateria digitală, însă consider că fără ea nu ar exista branduri mari şi produse super vândute. Pirateria jocurilor, a muzicii, a filmelor şi a aplicaţiilor de orice tip asigură promovarea gratuită şi fără niciun efort a acestor produse. Iar rezultatele se văd. Un film mare nu ar fi mare fără ca cei care l-au văzut pe net sau scos de pe torente să-l laude. Un joc bun nu ar fi atât de cumpărat dacă el nu ar fi promovat de cei care l-au jucat scos de pe net (fie chiar şi prin bătrâneasca metodă “din gură-n gură”). La fel, nu ar exista vedete în muzică fără ca videoclipurile “furate” să fie vizualizate pe internet de miliarde de ori şi de milioane de oameni.

Următorul pas pare a fi piratarea sistemelor şi opţionalelor din lista unei maşini. Băieţii de la Audi vor sa ne vândă maşini cu toate sistemele preinstalate, urmând ca noi să le activăm descărcând nişte aplicaţii prin internetul oferit tot de ei la pachet cu kitul multimedia. Cei mai bucuroşi oameni din lume sunt hackerii, care vor avea ocazia să-şi facă mâna de acum pe sisteme complicate şi mult mai complexe decât un joc pentru care ai nevoie de un Key Generator. Ba mai mult, dacă vei vrea să-ţi downloadezi o setare sport a suspensiilor, băieţii ţi-o vor putea oferi la jumătate de preţ.

E bine, e rău pentru Audi? Normal că e bine. Este senzaţional chiar. Audi îţi va vinde maşina cu toate sistemele (cabluri, fire, pachete) deja instalate, deci tu vei cumpăra oricum hardware-ul. Mai mult, vor putea scumpi maşinile care îţi oferă această oportunitate deoarece descoperirea tehnologică este una de mare amploare. Nu trăiesc ei din faptul că tu îţi activezi sau nu încălzirea în scaune cu 200 de euro sau pe gratis. Oricum ai dat 400 pe fire, butoane şi rezistenţe atunci când ai luat maşina.

10+ pentru constructorii care vor face asta.

Acum vreo patru-cinci luni mă plângeam aici că una dintre intersecţiile Bucureştiului este populată cu indivizi care încearcă cu toată fiinţa lor să fie mai nesimţiţi decât prevede legile nescrise. Revin asupra subiectului.

Intersecţia e Pantelimon cu Iancului şi cu Pierre de Coubertin. Asta se întâmpla acum patru luni. Acum, lucrurile s-au schimbat. Linia de tramvai pe care nu aveai voie să mergi s-a transformat (logic si civilizat) în bandă pentru virajul la stânga, către Stadionul Naţional. Ei bine, dragilor, cei care în povestea mea anterioară treceau pe linia de tramvai şi o luau înainte, blocându-i pe cei care mergeau pe singura banda legală şi care vroiau să facă stânga acum se află în legalitate pe linia de tramvai, dar tot înainte o iau. Şi, cum înainte e doar o bandă, se opresc ca varza în cântar, în timp ce maşinile din spatele lor care vor s-o ia la stânga asista neputincioase la spectacolul naturii şi la demonstraţia Darwiniană live.

Altfel spus, nu s-a schimbat nimic din cauza nesimţirii.

Am ajuns la concluzia că, la noi, chiar şi schimbările logice sunt făcute ţăndări de mentalitatea de rahat a românului.

Se pare ca nu doar la noi se intampla ca traficul sa fie dat peste cap de cei pe care prietenii nostri de la Top Gear ii numesc in mod plastic Bizoni. Exista insa si mesaje in care bizonii pot sa fie pusi la punct.

P.S. E adevarat ca este foarte probabil ca desenul lor sa se refere la autostrada, pentru ca “dopurile” de afara au loc mai ales la iesirea de pe o autostrada inspre un oras. Si pentru ca la noi nu e cazul, recuperam la semafoare. Amin.

Robert Adam face o lista interesanta a celor mai tampite elemente care se regasesc pe masinile de astazi. Si sunt 100% de acord cu el. Omul vorbeste acolo de stergatoarele de parbriz de tip vechi ramase relicve pe modele de generatie noua, de faptul ca unor masini poti sa le deschizi portbagajul doar cu cheia si asa mai departe. Va recomand sa cititi, chiar daca nu puteti sa faceti nimic in acest sens

As mai adauga la lista lui Robert o alta mare idiotenie: lipsa suporturilor de pahare si a spatiilor pentru diverse alte lucruri pe cateva modele. Pe Citroen C3 am vazut asta ultima data, pentru ca intr-un test pana la Brasov am tinut sticla de 500 de mililitri in mana. Ca pe vremuri.