Meşter

Atunci când Saab şi-a dat ultima suflare, pe stârvul constructorului suedez s-au aşezat corbi şi/sau animale de pradă. Depinde din ce unghi şi prin ce lentile priveşti. Cea mai bună ilustrare a scenei e prin imaginarea unui tablou în stil Dali plin de acţiune în care omul alb Spyker scapă din mână Saab, disperat şi ţipând, omul negru General Motors – care a pus beţe-n roatele unei posibile reveniri a mărcii – stă şi priveşte întreaga scenă râzând cu gura până la urechi, iar companiile care şi-au dorit să investească în revenirea Saab aşteaptă fără putere să se întâmple în sfârşit ceva, orice.

După ce Spyker a cumpărat Saab de la General Motors, olandezii aveau planuri mari. Ba chiar, pentru a nu fi suspectaţi că au cumpărat Saab doar pentru palmares, cei de la Spyker şi-au schimbat chiar şi numele în Swedish Automotive. Ei, olandezii. Oranje. Victor Muller a vrut multe, iar jocul avea în centru platforma Phoenix, pe care urmau să fie dezvoltate următoarele modele de generaţie nouă ale celor de la Saab.

Datoriile şi poziţia Saab pe piaţă au fost însă elemente definitorii pentru o situaţie critică, iar readucerea mărcii în prim-plan nu s-a putut realiza uşor. Muller şi-a dat seama că lucrurile nu sunt deloc roz şi că are nevoie de ajutor din partea unor parteneri cu bani. Iar în industria auto a anului 2012, partenerii cu bani se află în China. Partea bună e că i-a găsit. După ce şi-a dat seama că dopul din chiuveta Saab e stricat mai rău decât pare şi că, la un moment dat, niciun furnizor nu mai acceptă să livreze fără să fie plătit, iar asta înseamnă închiederea producţiei la Trollhattan, nucleul local al mărcii Saab, Muller a căutat un investitor. Au venit mulţi, dar cei mai serioşi păreau cei de la Youngman, Zhejiang Youngman pe numele întreg – ţineţi minte numele ăsta – care s-au înţeles cu Spyker (pardon, Swedish Automotive), dar cuplul fericit a dar nas în nas cu GM. Care, deşi părea scos din ecuaţie, mai avea putere de decizie pentru că livra încă tehnologie. Asta oficial. Pentru că, neoficial, ar fi fost culmea că Saab-urile să intre puternic pe piaţa din China şi să omoare modele care le aduc celor de la GM bani frumoşi în imensitatea aia de piaţă.

Au urmat plânsete şi scâncete şi apoi tabloul de care am vorbit la începutul acestui text. Iar când un tribunal din Suedia a decis că Saab e în lichidare şi că părţile sale pot fi vândute pentru acoperirea datoriilor, la poartă s-a aciuat o companie inventată peste noapte. National Electric Vehicle Sweden. Suedeză în acte şi fonic, dar construită de nişte japonezi şi de nişte chinezi. Care au cumpărat aproape tot din ce se putea cumpăra, fără drepturile de utilizare a mărcii Saab şi, foarte important, fără platforma Phoenix, adevărata miză a luptei. Cică vor face maşini electrice, iar oamenii din Trollhattan vor avea iar de lucru dacă acestea vor atrage în sfârşit clienţi în Europa. E ok dacă gândim la nivel pur în cifre, însă noua companie nu mai are mult din Saab. Nici măcar muncitorii nu vor mai lucra pentru Saab, ci pentru NEVS, iar mândria naţionalistă nu va mai pulsa în ei, chiar dacă măcar vor avea ce să pună pe masă.

După ce Victor Muller le-a trimis celor de la GM o scrisoare prin care aceştia erau anunţaţi că îi paşte un proces pentru că “au obstrucţionat voit posibilităţile de dezvoltare ale companiei Saab” – apropo, dacă vă îndoiţi de această luptă David vs Goliat, vă invit să citiţi o poveste scrisă de Simon Warburton care vă va face să vă mai gândiţi o dată înainte să aruncaţi piatra – acelaşi Victor Muller revine astăzi în prim-plan şi anunţă două joint venture-uri cu Youngman (ăsta e link important, informaţia a fost anunţată astăzi). Ştii, chinezii ăia cu ajutorul cărora, la un moment, lucrurile păreau rezolvate. Partea interesantă este că Youngman – probabil sfătuiţi de Spyker la vremea respectivă – au cumpărat deja drepturile de utilizare ale platformei Phoenix, iar de acum vor produce maşini cu ajutorul Spyker tocmai pe baza acesteia. Altfel spus, povestea Saab continuă într-un fel sau altul, chit că modelele nu se vor mai numi 9-1, 9-3 şi 9-5, iar sigla de pe maşini nu va mai fi un grifon.

Întrebarea e simplă, vine contextual, dar poate fi aplicată în întreaga industrie auto şi nu numai: între japonezo-chinezii cu nume de companie suedeză de maşini electrice care vor produce independent la Trollhattan şi chinezo-olandezii care vor produce nu se ştie unde pe platforma care ar fi trebuit să fie salvarea Saab, care sunt mai aproape de continuarea poveştii mărcii suedeze? Sau, altfel, ce contează mai mult pentru spiritul unei mărci? Oamenii şi locurile care produc maşinile sau povestea tehnică/tehnologică din spatele lor?

Revin astăzi în industria auto chineză, de unde vă voi povesti câteva întâmplări care ne arată încă o dată – dacă mai era cazul – că oamenii ăştia nu glumesc când spun că vor fi cei mai mari în câţiva ani. Bine, deja sunt ca dimensiune a pieţei, dar lucrurile sunt mai complicate decât atât.

China are unele elemente specifice. Şi nicio altă ţară nu are asemenea poveşti pe care să le împartă cu ceilalţi.

POVESTEA 1 – Şcoala de şoferi Ferrari
Luca Ciferri, probabil cel mai bun editorialist al celor de la Automotive News, ne povesteşte astăzi despre faptul că Ferrari va iniţia cursuri de condus în China. Un soi de şcoli de şoferi cu Ferrari-uri. Motivul: bogătaşii chinezi obişnuiesc să-şi cadorisească odraslele, atunci când acestea trec de vârsta majoratului, cu câte un Ferrari. Cu care aceştia merg, evident, la cantina de la facultate. Ei bine, pentru a putea să meargă în deplină siguranţă şi fără a fi nevoiţi să-şi strice maşinile din cauze cretine, chinezii pot apela acum la şcoala Ferrari. Normal, ea nu este deschisă doar tinerilor, ci şi “oamenilor de afaceri între 50 şi 60 de ani care au avut până acum limuzină cu şofer, iar acum au ajuns la concluzia că e timpul să-şi ia Ferrari”. Ferrari a vândut anul trecut 300 de maşini în China. Citeste in continuare »

Acum trei-patru ani, când vorbeam de Saloane Auto în China, vorbeam de evenimente cu importanţă marginală pentru noi, europenii. Ce se întâmpla acolo rămânea între ei, cu Dongfeng, Lifan, Chery şi Geely împărţindu-şi lansările importante. Singurele informaţii care răzbăteau şi prindeau presa internaţională de profil vizau modele pe care chinezii le-au dezvoltat şi care copiază cu nesimţire formele unor maşini cu nume din Europa sau din State.

Între timp, însă, China a devenit cea mai importantă piaţă a lumii, iar această creştere boombastică le-a dat aripi chinezilor. Brusc, Salonul Auto din Shanghai a devenit un punct de întâlnire pentru constructorii auto importanţi, iar premierele s-au transformat uşor-uşor din regionale în asiatice şi apoi în m0ndiale. E suficient să cauţi pe Automarket “Shanghai 2011″ şi vei avea în faţă imediat dimensiunile imense la care a ajuns un salon auto ignorat până nu demult. Avem premiere absolute extrem de importante, precum Audi Q3, VW Beetle sau Chevrolet Malibu sau precum sunt conceptele care vor da naştere viitorului Mercedes Clasa A, Peugeot SxC sau Volvo S90. Toate acestea, prezentate în premieră mondială la Shanghai. Este foarte clar că polii clasici ai industriei încep să deraieze busolele unor cercetaşi obişnuiţi până acum să cunoască drumul până la Geneva, Frankfurt, Paris sau Detroit. Shanghai, bine ai venit printre cei vii! Ar trebui să ne gândim de acum la deplasări în China, pentru că altfel riscăm să pierdem legătura cu realitatea industriei.

P.S. Un bonus care subliniază decăderea treptată a saloanelor clasice şi ridicarea Shanghai-ului este faptul că, la doar două zile de la deschiderea salonului din China şi-a deschis porţile cel din New York. Dacă altă dată vorbeam de principalul eveniment de acest tip de după Geneva, astăzi vedem un Salon ceva mai sec, cu premiere importante pe care le numeri pe degetele unei mâini. Da, avem noul Impreza, noul Rio Sedan, Soul facelift sau noul Jaguar XF Facelift, dar atât.

Există voci care spun că producătorii din China vor deveni mari exact după acelaşi tipar prin care au devenit mari şi japonezii, care acum câteva zeci de ani nu erau pe harta industriei auto. Am auzit mulţi prieteni, unii chiar din presa auto, îmbrăţişând aceasta ipoteză. Evident, lucrurile nu stau deloc la fel în cazul celor două pieţe. Ba aş putea chiar să spun că asemănările dintre piaţa auto, cultura şi maşinile japoneze seamănă cu cele din China doar dacă luăm în vedere faptul că ambele ţări sunt în Asia.

Chinezii mizează pe ieftin, prost, rapid şi de volum. Japonezii merg pe scump, foarte bun, pe tehnologie şi pe calitate percepută. Dacă japonezii au început să se evidenţieze în industrie acum 100 de ani şi să iasă în faţă acum 40-50, chinezii nu există decât dacă luăm în considerare ultimii 10-15 ani.

Şi mai e ceva. Chinezii nu vor investi niciodată în tehnologie şi în soluţii inovatoare aşa cum au făcut-o şi continuă să o facă japonezii. Preferă să cumpere companii care au deja o istorie în acest câmp şi să îşi atribuie ulterior meritele. Vezi Geely-Volvo. Iar asta nu aduce progres.

Pentru cei care nu sunt convinşi de faptul că industria auto din Japonia înseamnă, înainte de orice, implicare şi seriozitate, am o listă cu 240 dintre cele mai importante cuceriri ale maşinilor create în Ţara Soarelui Răsare. În loc de argumente. Le găsiţi AICI, structurate aşa cum doar japonezii o pot face. Lectură plăcută!

Am facut fotbal vreo 12 ani la nivel inalt. Am dat pe la cateva echipe cu pretentii la nivel juvenil, atfel ca pot sa spun ca am dat peste multi fotbalisti (sau jucatori de fotbal, cum ne corecta deseori un mare antrenor de care m-am lovit pe parcursul scurtei mele cariere). Stiu care e nivelul unora si al altora si stiu cum se discuta si se gandeste intre mingicari.

Astazi am aflat ca Messi a semnat un contract cu chinezii de la Chery pentru a le promova acestora brandul premium Riich. Trecand peste ideea conform careia chinezii ne vor conduce in scurt timp si ca producatorii de acolo ne vor ingropa in masini in si mai scurt timp, trecand peste rezonanta amuzanta a denumirilor alese de chinezi (Chery?! Riich?! WTF?), Messi avea o tarla de constructori in fata pe care sa-i reprezinte. Probabil ca nu Chery a fost primul constructor care i-a batut la usa, dar mirajul lesteanului l-a facut pe cel mai bun jucator de fotbal al momentului sa uite ce inseamna brandul sau.

E o problema de reprezentare. La chinezi, Chery si Riich vor creste in imagine pentru ca e normal sa se intample asta in Asia, acolo unde jucatorii de fotbal sunt Dumnezeu, Fiul si Sfandul Duh in acelasi timp (Real madrid si-a scos banii dati pe Ronaldo, cel mai scump jucator din istorie, doar din tricourile vandute in Asia). In Europa, lumea va auzi de Riich, dar ma mir ca imaginea lui Messi sa conteze mai mult decat mirosul intepator de plastic ieftin care te ingroapa intr-un model chinezesc, indiferent de nivelul sau. Messi va castiga bani cu lopata. Si atat, pentru ca nu cred ca era momentul, spatiul si timpul ca argentinianul sa se asocieze cu chinezii.

E o vorba din batrani care spune ca e bine sa te asociezi cu marcile in care crezi cu adevarat. Altfel, totul pare artificial si patetic. Il vedeti pe Messi intr-un Riich G5?

Scurte, inainte de weekend.

- Automarket va va oferi astazi primul test romanesc cu Dacia Duster. Testul este realizat in Maroc si va vom oferi primele imagini si impresii de la bordul primul SUV Dacia.

- Maine vom testa in Italia noua Alfa Romeo Giulietta si vom incerca sa aflam de ce modelul italian este considerat salvatorul marcii italiene.

-In alta ordine de idei, Mihai Marinescu debuteaza maine in Formula 2. Ii tinem pumnii romanului care a ajuns cel mai sus pe scara competitiilor motorsport pe circuit si speram sa vina cu un rezultat foarte bun de la Silverstone. Rezultat care sa il ii dea sanse sa faca rost de banii necesarii pentru a continua. Deocamdata, Mihai are banii pentru prima cursa.

- In acest weekend vor avea loc Raliul Turciei si Marele Premiu al Chinei la Formula 1. Deci veti avea motorsport pe paine pe site daca ne veti urmari indeaproape.

- Una de culoare: chinezii de la Geely au cumparat Volvo iar acum vor sa dezvolte prima transmisie cu dublu ambreiaj si sapte trepte din istoria Chinei. Nu o fac singuri, ci cu ajutorul cele mai mari companii australiene de profil. Vestea tare e ca si p-asta au cumparat-o, dar anul trecut. Chinezii se agita. Iar cand va pocni dopul vom fi martorii unei revolutii. Sa nu spuneti ca nu v-am zis.

Subiectele ultimei perioade sunt tinute mai ales de americani si de chinezi. Americanii cu problemele lor legate de Toyota, chinezii cu vanzarile de masini care cresc intr-un ritm ametitor (dar, foarte probabil, foarte fals). Ei bine, astazi revin la chinezi, dar discutam pe un alt subiect.

In timp ce noi, romanii, ne chinuim inca sa ne gandim cum ar arata o statie de incarcare a masinilor electrice si cat timp ne va mai lua pana vom vedea asa ceva in tinuturile poporului care nu acorda prioritate si nu semnalizeaza dacat atunci cand are el chef, chinezii ne dau lectii despre cum sa-ti construiesti viitorul. Deunazi, guvernul chinez a anuntat ca tocmai baga carbuni pentru a construi o statie electrica care poate incarca (atentie!) 45 de masini in acelasi timp. In Europa, cea mai buna solutie este vazuta inca schimbarea completa a bateriei prin statiile Quickdrop (formula promovata de Renault) sau construirea unor prize speciale in parcarile supermarket-urilor. Chinezii s-au gandit ei putin si au spus ca decat sa se complice, mai bine rezolva problema scurt si cuprinzator.

Pretul constructiei unei astfel de statii de incarcare este de 23 de milioane de yuani (aproximativ 2.5 milioane de euro). Iata insa ce ne deosebeste cu adevarat de chinezi: intreaga constructie a statiei va fi gata in luna mai. Adica peste 30 de zile. Mai mult, pana la finalul anului in curs vor fi construite alte 75 de statii asemanatoare in 27 de orase din China. Cand ma gandesc ca la noi se chinuie baietii sa acopere gropile dintr-un singur oras de vreo doua luni incoace, imi dau seama ca Volvo a tras lozul castigator cand marca a fost cumparata de chinezi.

Stiti povestile care aratau ca piata auto din China se afla in alta liga in 2009 fata de restul lumii? In timp ce SUA, Japonia, Europa si toate celelalte se chinuiau sa se ridice macar la acelasi nivel ca in 2008, fiind lovite extrem de criza, China defila cu steagul rosu la vedere dandu-le peste nas democratiilor estice sau vestice, in functie de caz, cu raporturi de vanzari care depaseau norma. Per total, China a crescut in 2009, conform cifrelor oficiale venite dinspre statul asiatic, cu un procent masiv: 53%. Mai mult, cele peste 13 milioane de masini vandute in China in cursul anului trecut au facut ca SUA sa piarda prima pozitie in clasamentul pietelor auto ale lumii.

Totul pare roz in statul rosu. Iar cifrele de vanzari au fost confirmate implicit de marii constructori prezenti in China (Volkswagen, Toyota, GM), care anuntau ca cifrele de vanzari sunt reale.

Si totusi, ranjetul chinezilor este doar unul de suprafata. In stilul clasic al statelor comuniste, adoptat la un moment dat si de Romania, China a prezentat o productie la hectar care nu prea are legatura cu fata reala a industriei de acolo. Da, China a vandut 13 milioane de masini iar SUA doar 11, insa analizele internationale arata ca totul este doar o bula de sapun in care sta un miros de minciuna. Motivul: cele mai multe dintre masinile cumparate in China in 2009 au fost cumparate de companiile chineze la ordinul expres al guvernului, care a stabilit un numar de masini per companie in functie de marimea acestora. Asa se intampla ca respectivele firme au acum parcuri auto imense cu masini care taie frunze la caini in soare, ploi si zapezi.

Cum s-au prins specialistii? Simplu: au analizat consumul de carburant din China in 2009 fata de 2008. Suprinzator, acesta a fost usor mai slab decat in anul precedent. Ceea ce denota faptul ca piata chineza nu este de fapt un atlet musculos, ci unul plin de amfetamine si de gauri cauzate de ace. Voi reveni asupra subiectului.

Marea dovada a faptului ca industria auto nu are vacanta, concedii si pauze a venit astazi, intr-o miercuri care nu anunta nimic in afara de temperaturi civilizate. In doar 10 minute, am primit doua vesti OFICIALE  naucitoare. Schumacher revine in Formula 1 in 2010 (am castigat cu aceasta ocazie pariul pe nimic facut cu specialistul redactiei in Formula 1, Daniel), iar Volvo a fost vandut chinezilor de la Geely.

Daca pentru prima veste ma bucur enorm, mai ales datorita faptului ca Schumacher mai avea multe de demonstrat atunci cand s-a retras cu cantec de la Ferrari (dedesubturile retragerii din 2006 sunt incurcate si tin mai mult de Ferrari decat de Schumacher), pentru a doua veste totul pare ceva mai complicat, dar nu indeajuns. Probabil ca este cazul. Desi in mintile noastre de romani putrezi avem impresia ca tot ce este atins de mana chinezeasca se transforma in plastic, puterea financiara si ambitia chinezilor nu pot sa faca decat bine unei marci care a impresionat si inca impresioneaza prin inovatie.

Da, ma bucur ca Volvo a fost cumparat de Geely. Jaguar si Land Rover o duc din ce in ec mai bine dupa ce au fost cumparati de Tata Motors si nu vad de ce nu s-ar intampla acelasi lucru cu suedezii. Pentru ca sefii marcii nordice au mari sanse sa aiba surpriza de a dispune de mult mai multi bani pentru dezvoltare si cercetare decat pana acum. Da, Volvo a scapat la mai bine. Si da, sper sa ii urmeze si Saab.

Textul de mai jos trebuie citit pe fond muzical. Astfel ca, inainte de a purcede la lectura, va invit la un cald si minunat Play.

Statul chinez a anuntat astazi ca a blocat importurile Renault din cauza “unor probleme de siguranta”. Nu e vorba de multe exemplare (Renault a exportat in China anul trecut doar 3000 900 de unitati – Renault a anuntat ca suma e mult mai mica decat se anuntase initial), insa decizia este pe cat de bizara, pe atat de idioata. Si ne arata pana unde pot sa mearga jocurile politice si falsa pudoare.

Renault isi bazeaza campaniile de promovare din Europa pe faptul ca marca franceza este lider la numarul de modele cu cinci stele EuroNCAP. Intamplator sau nu, modelele cu probleme pentru chinezi, Laguna 2, Megane 2 si Scenic, au primit punctajul maxim la testele de siguranta standard ale europenilor.

Chiar si pentru cei mai suspiciosi din fire, o astfel de decizie nu poate starni decat amuzament. Sa o luam prin metoda reducerii la absurd.

Sa spunem ca cele cinci stele sunt umflate, cum spun unii. Sau ca sunt cat se poate de reale, cum spune majoritatea. Sau ca Renault se bazeaza mult prea mult pe acest tip de promovare. Sau ca noul Megane nu este cel mai sigur model din istorie, asta cum se lauda Renault si EuroNCAP. Si ca toate notele Renault sunt date aiurea si pe baza de prietenii. Si aici putem divaga trei ani, introducand o intreaga serie de manii ale persecutiei.

Indiferent de ce spune statul chinez, guvernantii asiatici isi dau cu stangu-n dreptul intr-un mare fel de aceasta data. Simpla enumerare a modelelor chinezesti care au starnit hohote de ras in Europa prin faptul ca s-au transformat in acordeoane atunci cand au lovit bariera deformabila din aluminiu la testele de siguranta ar insemna sa ne pierdem cateva minute bune din viata. Evident, toate se vand in China, pentru ca sunt create sub atenta indrumare a oamenilor muncii de acolo.

E ca si cum Romania ar interzice Rolls-Royce pe motiv ca plasticul nu e de calitate.