Meşter

Calculam la un moment dat care este preţul real al unei maşini electrice versus o maşină diesel cu putere echivalentă după cinci ani de la cumpărare. Cu preţul benzinei, cu impozite, cu taxe, cu revizii. Am ajuns la concluzia – întărită şi de studiile Renault – că o maşină electrică te va costa în total mai puţin decât una diesel dacă parcurgi mai mult de 12.000 de kilometri pe an. Cel mai important lucru care înclină balanţa înspre electrice este costul unui “plin” de curent, care te duce la doar doi euro. Opt lei.

Astăzi, într-un top al preţului benzinei realizat de MSN, mi-am reamintit însă de faptul că unele ţări nu vor putea adopta niciodată maşinile electrice. Iar cel mai bun exemplu în acest sens este Venezuela, unde preşedintele Hugo Chavez suportă din banii statului o mare parte a preţului pe care venezuelenii îl plătesc la pompă. În Venezuela, dragii mei, şoferii plătesc 0.021 de dolari pe litrul de benzină. Adică vreo şase bani. Ceea ce înseamnă că plinul unei maşini cu rezervorul de 60 de litri te duce la astronomica sumă de 3.6 lei. Este la fel de adevărat că Venezuela are mari probleme la capitolul apă potabilă, alimente şi electricitate, deci lucrurile nu stau atât de roz precum par la prima vedere.

Foarte interesant este faptul că nemulţumirile nu ţin cont de naţie şi de preţ. Atunci când Hugo Chavez a anunţat că este posibil să raţionalizeze consumul de benzină pe cap de locuitor în Caracas, capitala ţării, reacţiile au fost extrem de dure.: “Ce urmează? Să ne raţionalizeze nisipul? Avem apă şi electricitate raţionalizate, lipsă de alimente.Iar acum vine şi raţionalizarea benzinei. Toate acestea erau la un moment dat disponibile din abundenţă în Venezuela”, spune un blogger venezuelean. Mai multe reacţii interesante puteţi găsi AICI.

Pe de altă parte, ajungem în Turcia, acolo unde constructorii auto şi-au stabilit deja de ceva vreme un pol de producţie extrem de important pentru Europa. În Turcia, litrul de benzină costă echivalentul al peste 7 lei, ceea ce ne duce la concluzia că un plin costă 420 de lei. Altfel spus, preţul benzinei din Turcia este de 116 ori mai mare decât cel al benzinei din Venezuela.

Viaţa e complicată. Iar lucrurile astea ne arată doar că nu contează câţi bani ai, ci dacă te-ai născut în ţara potrivită pentru a-ţi cumpăra o maşină despre care habar n-ai avut, nu ai şi nu vei avea cât consumă.

P.S. Nimic nu întrece eroarea/gafa/mârşăvia benzinăriei germane care a afişat la începutul săptămânii un preţ de 9.99 euro pe litru. Cu preţul ăsta pentru benzină ne-ar mai ţine petrolul încă cel puţin 5000 de ani.

Din ciclul “Dacă doriţi să revedeţi…”, azi avem în meniu un oldie, but damn goldie.

via

Una dintre ştirile apărute ieri pe fluxul Automarket a trecut relativ neobservată, deşi subliniază una dintre cele mai importante bucăţi de informaţie din industria auto a anului 2011. Este vorba de rezultatele crash-testelor realizate de americanii de la IIHS (echivalentul EuroNCAP-ului) ai căror actori principali au fost Chevrolet Volt şi Nissan Leaf. De ce spun că rezultatul este unul foarte important? pentru că a fost pentru prima dată când maşinile electrice (mă rog, Chevrolet Volt e un hibrid în configuraţie serie, dar motorul principal e cel electric iar pachetul de baterii este la fel de voluminos precum cel al unui electric 100%, deci putem să încadrăm marginal modelul GM la maşini electrice) au fost testate de o organizaţie internaţională specializată în siguranţă.

Toată lumea auto civilizată aştepta cu sufletul la gură rezultatele modelelor electrice. Vorbim de un rezultatele reale, palpabile, ale unui experiment. Pentru că ce se întâmplă astăzi cu maşinile electrice – moment în care asistăm practic la naşterea unui nou trend care schimbă radical istoria automobilului – nu poate fi numit decât un experiment. Maşinile astea rulează, se pot cumpăra, însă milioanele de întrebări şi triliardele de temeri ale consumatorilor nu vor dispărea decât cu timpul. Adică după ce experimentul îşi va fi arătat rezultatele, iar maşinile electrice vor fi considerate, încet, parte normală a industriei.

Până una alta, testele de siguranţă au decurs foarte bine, în ciuda temerilor legate mai ales de poziţionarea pachetului de baterii şi de modul în care acestea se vor comporta la impact. Mă rog, temerile se aflau doar în mintea consumatorilor, pentru că cei cu niscaiva cunoştinţe din industrie ştiau foarte bine că pachetul de baterii nu impune niciun fel de pericol în caz de accident. Iar ceea ce auanunţat oficialii constructorilor înainte de teste a fost confirmat de oficialii IIHS: zona de amplasare a bateriilor este absolut sigură (de obicei, acestea sunt poziţionate longitudinal sub scaune, în zona centrală a şasiului), iar acestea întrerup automat alimentarea cu energie electrică atunci când senzorii simt că urmează un impact care nu poate fi evitat.

Trecând peste aceste temeri, atât Volt, cât şi Leaf sunt maşini normale. Ba mai mult, probabil că inginerii Chevrolet şi Leaf au insistat şi mai mult pe subiectul siguranţă, pentru că un eşec în acest moment ar fi fost o lovitură foarte grea dată avântului în stadiu incipient al maşinilor electrice. Atât Volt, cât şi Leaf, au fost cadorisite cu distincţia supremă în siguranţă (Top Safety Pick), ceea ce înseamnă că una dintre temeri a dispărut.

Aşteptăm cu interes să vedem autonomii de măcar 500 de kilometri şi timpi de încărcare mult mai mici. Iar noii membri ai familiei vor învăţa să vorbească şi să meargă în picioare.

Revin astăzi în industria auto chineză, de unde vă voi povesti câteva întâmplări care ne arată încă o dată – dacă mai era cazul – că oamenii ăştia nu glumesc când spun că vor fi cei mai mari în câţiva ani. Bine, deja sunt ca dimensiune a pieţei, dar lucrurile sunt mai complicate decât atât.

China are unele elemente specifice. Şi nicio altă ţară nu are asemenea poveşti pe care să le împartă cu ceilalţi.

POVESTEA 1 – Şcoala de şoferi Ferrari
Luca Ciferri, probabil cel mai bun editorialist al celor de la Automotive News, ne povesteşte astăzi despre faptul că Ferrari va iniţia cursuri de condus în China. Un soi de şcoli de şoferi cu Ferrari-uri. Motivul: bogătaşii chinezi obişnuiesc să-şi cadorisească odraslele, atunci când acestea trec de vârsta majoratului, cu câte un Ferrari. Cu care aceştia merg, evident, la cantina de la facultate. Ei bine, pentru a putea să meargă în deplină siguranţă şi fără a fi nevoiţi să-şi strice maşinile din cauze cretine, chinezii pot apela acum la şcoala Ferrari. Normal, ea nu este deschisă doar tinerilor, ci şi “oamenilor de afaceri între 50 şi 60 de ani care au avut până acum limuzină cu şofer, iar acum au ajuns la concluzia că e timpul să-şi ia Ferrari”. Ferrari a vândut anul trecut 300 de maşini în China. Citeste in continuare »

Acum trei-patru ani, când vorbeam de Saloane Auto în China, vorbeam de evenimente cu importanţă marginală pentru noi, europenii. Ce se întâmpla acolo rămânea între ei, cu Dongfeng, Lifan, Chery şi Geely împărţindu-şi lansările importante. Singurele informaţii care răzbăteau şi prindeau presa internaţională de profil vizau modele pe care chinezii le-au dezvoltat şi care copiază cu nesimţire formele unor maşini cu nume din Europa sau din State.

Între timp, însă, China a devenit cea mai importantă piaţă a lumii, iar această creştere boombastică le-a dat aripi chinezilor. Brusc, Salonul Auto din Shanghai a devenit un punct de întâlnire pentru constructorii auto importanţi, iar premierele s-au transformat uşor-uşor din regionale în asiatice şi apoi în m0ndiale. E suficient să cauţi pe Automarket “Shanghai 2011″ şi vei avea în faţă imediat dimensiunile imense la care a ajuns un salon auto ignorat până nu demult. Avem premiere absolute extrem de importante, precum Audi Q3, VW Beetle sau Chevrolet Malibu sau precum sunt conceptele care vor da naştere viitorului Mercedes Clasa A, Peugeot SxC sau Volvo S90. Toate acestea, prezentate în premieră mondială la Shanghai. Este foarte clar că polii clasici ai industriei încep să deraieze busolele unor cercetaşi obişnuiţi până acum să cunoască drumul până la Geneva, Frankfurt, Paris sau Detroit. Shanghai, bine ai venit printre cei vii! Ar trebui să ne gândim de acum la deplasări în China, pentru că altfel riscăm să pierdem legătura cu realitatea industriei.

P.S. Un bonus care subliniază decăderea treptată a saloanelor clasice şi ridicarea Shanghai-ului este faptul că, la doar două zile de la deschiderea salonului din China şi-a deschis porţile cel din New York. Dacă altă dată vorbeam de principalul eveniment de acest tip de după Geneva, astăzi vedem un Salon ceva mai sec, cu premiere importante pe care le numeri pe degetele unei mâini. Da, avem noul Impreza, noul Rio Sedan, Soul facelift sau noul Jaguar XF Facelift, dar atât.

E clar, constructorii auto supersport şi megapremium au pus mână de la mână şi şi-au dat seama că lucrurile nu funcţionează după cum vrei, ci după cum vrea piaţa. În condiţiile astea, informaţiile legate de SUV-uri care vor apărea în gamele Ferrari, Aston Martin, Jaguar, Maserati sau Alfa Romeo încep să se înmulţească. Ca iepurii. E de ajuns să daţi o căutare pe Automarket după acronimul SUV şi veţi avea în faţă o listă destul de grăitoare care ilustrează acest fenomen.

Modelul Porsche este, iată, unul de succes, iar acesta va fi preluat de mulţi în perioada următoare. După ani în care, foarte probabil, şefii marilor companii enumerate mai sus şi-au tocit unghiile căutând să găsească soluţii alternative care să întineze idealurile de generaţii ale unor oameni care dau numele mărcilor în cauză. Până la urmă, raţiunile economice primează.

Nu voi pune o întrebare, pentru că sunt 100% sigur că toţi veţi spune că un SUV Ferrari este o pată pe obrazul industriei, un bulgăre de noroi pe rochia unei mirese şi o femeie de Rubens pe un tablou cubist al lui Picasso. Vă spun doar că, acum 10 ani, un SUV Porsche părea de domeniul SF-ului, iar puriştii îşi făceau cruce cu mâinile şi limba-n cerul gurii atunci când auzeau aşa ceva. Astăzi, un Cayenne este o apariţie mai normală decât ştirile despre aglomeraţii pe autostrada spre Constanţa în weekend-urile din august. Iar Porsche pregăteşte Cajun, un al doilea SUV, de această dată ceva mai compact.

Pentru mine, un SUV al mărcilor de mai sus este garanţia faptului că acestea vor continua să producă modelele atât de iubite pe care la apreciem cu toţii. Fără SUV, viaţa e grea în ziua de azi.

Sper că nu e o campanie de boicotare a băjeaţilor care deţin Audi-uri, dar mintea îmi este invadată în ultima perioadă de imagini care mai de care mai pline de sens şi de nonsens (în funcţie de caz) cu exemplare A6 şi A8 de generaţie veche în tot soiul de ipostaze care nu anunţă decât că cerul e limita, vorba poetului.

După ce acum câteva zile ne-am delectat cu A8-ul cu jante de 16 inch, astăzi vedem un Audi care, după sigla de pe spate, deducem că e un A. Omul a încercat să bată toate regulile fizicii şi să ne demonstreze că unghiul de înclinare este mai bun decât în cazul oricărui offroader veritabil de pe piaţă. Din păcate, în România nu există scări în 45 de grade sau mai mult, c-am fi asistat la un adevărat spectacol stratosferic. Oricum ar fi, foarte bun exponatul care deschide expoziţia de obiecte contemporane pe scările Muzeului de Istorie.

foto via

Nu se întâmplă doar la noi. Invitat la emisiunea matinală de la Canal+, Ministrul francez al Învăţământului şi Dezvoltării profesionale, Nadine Morano, a confundat Renault cu… Renaud. Întrebată ce părere are de faptul că, în cazul scandalului de spionaj de la Renault, doar Carlos Ghosn nu a ieşit vinovat, madam Morano a dat cu bâta-n baltă, crezând că moderatorul Maïtena Biraben o întreabă despre Renaud, un cântăreţ francez. Momentul este absolut memorabil.

Moderator: Renault – toată lumea e de vină, în afara lui Carlos Ghosn
Morano: Îmi plac unele piese ale lui Renaud, dar nu toate. Nu am ascultat foarte mult, astfel că nu vă pot spune dacă îmi place sau nu.
Moderator (după un moment de uimire): Nu e vorba de o melodie, ci de Renault, care îşi reglează conturile în povestea de spionaj industrial.

Pentru că totul este posibil în 1 aprilie.

Farsa noastră din acest an a fost una mult mai complexă decât cele din anii anteriori. Nu am mai văzut biciclete Dacia, nu am mai văzut sigla Dacia pe tricourile de joc ale Barcelonei. Am văzut, în schimb, un Automarket.ro transformat într-un site de scandal, în care titlurile au fost unele pline de cuvinte pe care nu le găseşti de obicei pe acest site. Am încercat, astfel, să ne punem în pielea unui ziar de format tabloid şi care caută scandalul cu orice preţ, motiv pentru care, la finalul zilei, ştirile de astăzi arătau astfel:

Pentru noi, a fost un exerciţiu de stil. Pe cât de superficial arată un astfel de titlu, pe atât de complicat este să-i găseşti substanţa. Evident, avantajul este că în acest tip de abordare nu prea ai limite, astfel că ne-am lăsat imaginaţia să zburde. Au ieşit, astfel, ştiri cu subiecte serioase, scrise la fel de serios, dar cu titluri atât de diferite de ceea ce v-am obişnuit până acum, încât reacţiile unora dintre voi au fost pe cât de dure, pe atât de amuzante.

Au primit multe e-mailuri şi multe comentarii care ne acuzau că “am luat-o în direcţia Cancan, Click şi Libertatea” sau chiar “Prosport şi GSP” (1, 2, 3, 4, 5, 6, 7), ba chiar înspre Promotor, colegii şi rivalii noştri din presa auto (1, 2). Mai mult, au fost mulţi care ne acuzau că “textele” noastre şi-au pierdut din seriozitate “de câteva” zile. Fără a-i menţiona pe cei care ne ameninţau că, dacă nu revenim la stilul anterior, ne vor scoate din RSS Reader sau nu ne vor mai citi (1, 2, 3, 4).

Nu, Automarket nu îşi va schimba linia editorială. De altfel, am anunţat farsa încă de ieri pe Twitter. Dacă vreţi, a fost un test pe care vi l-am făcut (prin farsă) şi pe care ni l-am făcut (un soi de CTC pentru verificarea calităţii). Şi unii, şi alţii au trecut cu bine testul. Evident, au fost mulţi care au simţit imediat farsa, la fel cum au existat unii care continuau să ne ameninţe că pleacă chiar şi după ce, în aceeaşi pagină de comentarii, un alt user anunţase deja că vorbim de o farsă. Iar asta înseamnă un singur lucru: că farsa a funcţionat.

Între timp, ştirile au revenit la linia editorială cu care v-am obişnuit. Pentru că, pe lângă faptul că am râs copios în cursul acestei zile căutând titluri (apropo, nu e deloc uşor să găseşti titluri în acest stil fără să te repeţi, am simţit-o pe propria piele), am avut grijă să punem la păstrare titlurile “normale” ale ştirilor noastre.

Bine aţi venit, deci, pe vechiul vostru site preferat! A fost 1 aprilie, am râs, acum revenim la muncă.

P.S. “Tabloidizarea” a atins şi secţiunea de Formula 1 astăzi. Mai multe despre asta găsiţi pe blogul lui Daniel.

P.S. 2 Am colectat cele mai reuşite farse din presa auto într-un material special dedicat Zilei Păcălelilor. De la M3 Pickup la specialiştii în găinaţ, merită toate citite. Nu e uşor să inventezi.