Meşter

O mica localitate din Italia se bucura astazi. In Sant’Agata Bolognese, acum 45 de ani, se nastea o companie care mai tarziu reusea sa devina un model.

La multi ani, Lamborghini! Si peste 45 de ani sa te gasim la fel.

Vestea zilei: “profitand” de aspectele extrem de ciudate ale economiei mondiale, Volkswagen s-a cocotat ieri pe prima pozitie in topul companiilor lumii. Evenimentul a survenit in urma unui anunt Porsche, sefii companiei din Stuttgart afirmand ca au de gand sa cumpere 75% din Grupul VW. Evident, situatia nu are legatura cu realitatea (actiunile VW s-au calmat astazi), insa e bine sa stim ca exista si aspecte verzi in marea de concedieri, de opriri ale productiei si de lipsa de cerere si oferta din domeniul auto.

Idiotul zilei: un barbat din California s-a prezentat la infatisarea in care urma sa se dea sentinta intr-un proces in care acesta era acuzat de furt. Omul s-a dus optimist la proces, dar a plecat trist acasa. Asta pentru ca a mers la tribunal cu o masina care era, la randul ei, furata. Stai jos, doi!

Stop incalzirii globale.

Uneori, e greu sa treci peste intamplarile idioate care se intampla pe sosele in lumea intreaga.

Astazi, de pilda, va retinem atentia cu doua evenimente crancene care au avut loc la o aruncatura de bat de noi.

1. Un austriac de 65 de ani a fost prins de politia din Linz conducandu-si beat masina. Agentii i-au luat cheile si i le-au dus la sectie. Omul nostru a mers acasa nervos, si-a luat cheile de rezerva, a luat masina de unde o lasesera politistii si a zburat spre sectie, unde le-a cerut socoteala agentilor. Cu un calm clasic si demn de zona austriaco-germana, politistii nu au facut decat sa il amendeze inca o data.

2. Un tanar polonez de 16 ani a fost lovit cu masina de un sofer. Nimic senzational pana aici. Tanarul a suferit insa fracturi la ambele picioare, astfel ca a fost urcat in masina de soferul neatent. Un gest normal. Problema e ca soferul nu l-a dus la spital, ci intr-o padure, unde l-a lasat in durerile lui sa zaca pana cand a fost descoperit, cu noroc, de cativa localnici. Bonus de smecher: seful companiei la care lucra soferul il da un judecata pe baiat pentru ca i-a indoit masina, sustinand ca el a provocat accidentul.

Si, dintr-o data, Romania arata normal si elegant.

Italienii au inventat amenda pe care o primesti cu zambetul pe buze.

Imaginati-va urmatorul scenariu: esti pe autostrada, rulezi cu 170 km/h si nu ai niciun fel de problema sa faci asta pentru ca masina si traficul iti dau voie. La un moment dat, vezi pe margine niste girofaruri care stau pe banda de urgenta, dar nu iti dai seama exact ce ai vazut. Din cauza vitezei, evident. Si te gandesti ca, eventual, iti trimit oamenii amenda acasa daca o fi fost vreun radar.

La doua minute dupa acest episod te trezesti ca girofarurile se apropie de tine. Rapid. Si tu esti cu aceeasi viteza de croaziera, pentru ca autostrada e goala. Si nu intelegi. Esti tras pe dreapta, trage si masina politiei pe dreapta. Din aceasta iese o femeie-agent, iti trage o amenda de nu te vezi si pleaca in treaba ei. Si tu inca zambesti.

Stii de ce? Pentru ca te-a oprit ASTA.

Pretul petrolului naste monstri. Dar, in intregul haos care domneste deasupra unor cifre care urca si scad zilnic mai rau decat o faceau apele Dunarii in vremuri comuniste la radio, bancurile nu s-au lasat asteptate.

“Shhhhhh!!…
Don’t tell anyone… I’m gonna go down on you…
…And you’re gonna love it…
…But it’s only going to be long enough to let you start enjoying it…
…Then I’m gonna come back up again and fuck you big time…

Lots of love, Petrol prices xx”

Probabil ca profilul psihologic al soferului roman este atat de greu de definit incat specialistii prefera sa se concentreze pe alte lucruri, mult mai simple. De exemplu, pe analiza psihologica a unei broaste sau a unei capre negre. E mult mai usor.

Exemple:

Un Maserati Coupe pe Autostrada. Daca merge cu 160, e nebun, nu merge legal si da flash-uri ca n-are loc de aia normali. Daca merge cu 130, pe banda intai, e prost. Are supermasina si sta ca bou’ intre Logan-uri.

Daca parchezi aiurea in parcarea mall-ului cu vreun Porsche si ocupi trei locuri fara rost, esti smecher si nu vine nimeni sa te ia la rost. Daca parchezi normal, esti un mare idiot pentru ca ai Porsche si ai putea sa cumperi toate locurile de acolo ca sa incapi cum trebuie. Nu punem la socoteala faptul ca parcarile din centrele comerciale sunt atat de stramte incat, daca ar avea usi, un scuter n-ar incapea normal.
Dinspre Bucuresti, poti sa ajungi la Brasov prin Ploiesti, via Baicoi si Sinaia. Majoritatea merg pe acolo, esti un prost daca nu mergi pe acolo, pentru ca e drum intins. Da, poate sa fie aglomeratie de nu te vezi, dar poti sa-i dai blana daca prinzi liber. Mai exista insa un drum, prin Cheia si Valenii de Munte. E absolut genial, o sosea de munte adevarata, cu multe curbe frumoase si cu peisaje cel putin la fel de frumoase. Nimeni nu merge insa pe acolo, pentru ca “e mai lung si obositor”.

Ieri am facut o ora si 40 de minute din Brasov la Ploiesti prin Cheia. Cand am ajuns la Ploiesti, din centrul orasului se intindea o coada careia nu ii vedea capatul. Eu am ajuns la intersectia cu ei, am luat-o spre Bucuresti si am ajuns. Cu creierii calmi si cu acelasi numar de neuroni.

Deci, se poate.

Incercati sa va legati la ochi, sa urcati la volan, sa porniti masina si sa mergeti cativa metri in intuneric. Fara a vedea nimic. Cu un ghid pe scaunul din dreapta care va spune, vocal, ce trebuie sa faceti. Pana si sa iti imaginezi e dificil.

In aceste conditii, nu stiu unde sa incadrez recordul recent obtinut de belgianul Luc Costermans, cel care a beneficiat la maximum de un Lamborghini Gallardo de imprumut si a urcat cu el pana la 308 km/h. Costermans este complet orb de patru ani si a reusit sa faca ceea ce multi dintre noi nu au reusit vreodata. Si, probabil, nici nu vor reusi.

Si acum… care e mai dement? Costermans, ca merge cu 308 km/h fara nicio grija legata de faptul ca ar putea sa experimenteze celebra “senzatie de tunel” care intervine la viteze ridicate sau cel care i-a imprumutat Gallardo?

P.S. Americanul care si-a vazut recordul doborat a anuntat ca se pregateste sa il detroneze din nou pe Costermans si ca isi cauta masina. Se baga cineva cu un Veyron?

Romanii sunt asi in tot ce fac. Chiar daca n-au nicio treaba cu subiectul, nu ezita in niciun moment sa te contrazica cu informatii care par scoase din manual si din enciclopedie. Uneori, insa, nu le iese.

Episodul de astazi se leaga tot de Scirocco-ul pe care l-am avut in test in acest weekend si despre care va voi povesti mai multe in cateva zile, pe sectiunea dedicata a site-ului. Am fost sa-l spal. Evident, unul dintre putinele exemplare existente in Bucuresti a facut ca interesul pentru a-l vedea si fotografia sa fie enorm. La spalatoria de cartier din fata blocului meu, seful ma cunoaste. I-am dus o gramada de masini de ultima generatie pe care le-a vazut pentru prima data acolo. De aceasta data, era mai fascinat decat de obicei.

In margine, cu un VW Caravelle vechi, statea un baiat. Un roman. Mare, cu burta, cu abordare frontala pe orice subiect:

“Frate, asta-i varza. Am vazut in Germania acuma noul Corrado, l-au prezentat astia de la Volkswagen la Frankfurt, acuma”.

Pauza. Noul Corrado nu exista. In lumea auto, cand spui “Frankfurt”, te referi la Salonul de la Frankfurt. Care nu a avut loc in acest an, ci in 2007. Din pacate pentru el, specialistul in masini al spalatoriei a dat de unul care citeste si scrie in fiecare zi despre ele, fara a avea impresia ca le stie insa pe toate. Dar aici era vorba de o idiotenie flagranta.

Spun simplu: “Nu a fost niciun salon la Frankfurt anu’ asta”.

El: “Frate, a fost, l-am vazut io acolo pe Corrado”

Eu: “Noul Corrado nu exista. Frankfurt n-a avut loc anul asta, ci anul trecut, la inceputul lui octombrie. Am fost acolo, asa cum am fost si la Paris, la inceputul lunii asteia”

El, ceva mai inmuiat: “Bai, la Frankfurt in oras, ca acolo prezinta VW toate modelele noi”

Eu: “Ok, frate. Daca tu spui ca e asa, asa o fi. N-am venit aici sa ma cert cu nimeni”.

A urmat o pauza de telefon.

El, impaciuitor: “Frate, nu vreau sa te superi, dar chiar l-am vazut. Am vorbit cu un tovaras de-al meu de la Porsche din (si aici a urmat un oras german spus cu accent de Bucuresti, deci nu pot sa va spun exact despre ce e vorba) care mi-a spus ca de fapt sunt niste masini facute intern doar pentru aia de la Volkswagen, nu le-au aratat inca nimanui”.

Eu: “Pai si atunci cum de le-au prezentat la Frankfurt?”

El: “Nu stiu, frate, eu doar fac Germania. Hai ca am fugit.”

Si a fugit.

Romanii vor autostrada. Chiar daca imi pun in cap juma’ de tara, va spun sincer ca nu meritam nici macar drumuri europene.

Aseara ma intorceam spre Bucuresti dinspre Pitesti. Dupa ce am evitat celebrul Deal Negru din cauza faptului ca din Ramnicu Valcea se venea bara la bara (am luat-o inspirat prin Curtea de Arges, un traseu recomandat prin virajele sale mai ales daca ai in test VW Scirocco), urma autostrada. Adica, teoretic, o portiune care trebuia sa dureze putin si sa se termine lin. Ei bine, nu.

Rar mi-a fost dat sa vad (si am batut destule autostrazi la viata mea) ca pe 100 de kilometri cu doua benzi sa vad 12 (douasprezece) accidente in lant. La fiecare 5 kilometri parcursi bara la bara din cauza politiei si a accidentelor, eram martor la o alta dovada a faptului ca, daca ii dai viteza romanului, acesta te ia de prost.

De la Logan-uri la un Aston Martin botit si prins intre alte doua Megane-uri ca-ntr-un sandvis, masinile romanilor care nu au auzit probabil in viata lor de distanta de siguranta erau jertfite in templul vitezei romanesti: A1. Mi s-a parut insa incredibil ca, la doar cativa kilometri dupa ce ai vazut unul, doua, trei sau n-spe alte accidente sa te dai erou necunoscut si sa intri cu 140 in cel din fata ta doar pentru ca a franat din cauze independente de vointa sa. Nu, pe bune, cat de idiot tre sa fii? Probabil cel putin la fel de idiot ca bucuresteanul dintr-un Opel Kadett vechi caruia stopurile nu ii functionau si despre care stiai ca franeaza doar cand te apropiai amenintator de el.
Am traversat autostrada in patru ore. Uite de-aia nu e bine sa ii inveti pe ai nostri cu binele.