Meşter

1700 de euro pentru o masina? Hell yes! Se intampla in India si vine direct de la Tata, constructorul care astazi a revolutionat industria auto la nivel mondial prin prezentarea celei mai ieftine masini produse vreodata. Dar pentru ca analistii au analizat destul, e cazul ca oamenii care va dau stirile in fiecare zi pe Automarket sa isi exprime si ei opiniile despre nanomodelul Tata denumit chiar Tata Nano. Asadar:

Bogdan Mirica: “Tata lor de indieni! Au scornit ei ceva care sa inlocuiasca elefantul sau magarul… Nano, despre care toata presa vuieste, este o evolutie pentru poporul indian dar o involutie pentru industria auto mondiala. Dupa parerea mea, singurii care vor iubi aceasta masina vor fi indienii cu o familie numeroasa care vor inghesui in gaoacea pe patru roti toti cei zece membri ai familiei. Vorba aceea…”Nu ma ninge, nu ma ploua, azi mi-am luat masina noua”… tot e mai bine decat pe scuter. ramane de vazut daca acest chibrit pe roti va lua si el macar o stea la testele EuroNCAP sau daca in India va creste numarul donatorilor de organe.
Lasand gluma la o parte, la un pret de 1700 de euro nu te poti astepta la minuni. Ai patru roti, un motor, un volan si un acoperis deasupra capului… pentru unii va fi suficient si atat. Tata a scris astazi istorie!”

Robert Gherghe: “De la prima vedere poti spune ca Nano arata ca o cuva de roaba intoarsa invers si pusa pe roti. Insa nu trebuie sa cadem in patima dorintei de a fi mai catolici decat Papa si tebuie sa luam in considerare ca: tabla are, plastic are, geamuri are, volan are, roti are, deci e masina Tare. Toate acestea aruncate la un loc intr-o carcasa de matiz cu interior de Tico au costat Tata vreo 1000 de dolari. I-a mai turnat motorul de drujba de 500 de dolari, plus 1000 de dolari spaga indienilor se face cam de 2500″

Mircea Mester: “Pana azi-dimineata, ma asteptam la vreo lopata cu role pe care sa incalece indienii cand trebuie sa evite vacile sfinte pe marginea soselei. De astazi insa, avand in vedere si backgroundul lansarii acestei masini, pot spune cu toata certitudinea ca indienii au facut exact ce trebuiau sa faca. Un mare analist britanic spunea ca a vazut in India motociclete cu ghidon, motor si roti pe care mergeau cinci oameni in trafic la ora de varf: tata, mama si matusa pe scaun, o fata de sase ani in fata tatalui, pe rezervor si un baiatel de vreun an in bratele fetei. Problema este ca astfel de mijloace de transport sunt extrem de des intalnite in India iar o masina, oricat ar fi de trista ca aparitie pentru noi, este o adevarata mana cereasca pentru ei. Macar nu te ia curentul la urechi cand trece camionul pe langa tine”.

Taxa de mediu? De prima inmatriculare? Degeaba! Suntem niste fraieri.

Una dintre cele mai interesante stiri ale acestior zile vine de la agentia Mediafax, care anunta, citand surse guvernamentale, ca noua versiune a taxei de prima inmatriculare isi va schimba modul de calcul. Citez si apoi incercam sa explicam impreuna, pentru ca mie unul imi vine greu sa inteleg:

“Valoarea taxei de prima inmatriculare va creste chiar si de aproape trei ori in cazul masinilor noi, urmind sa scada proportional cu vechimea in cazul autovehiculelor cu aceeasi cilindree si incadrate in aceeasi norma de poluare Euro. In cazul unei masini noi Euro 4 cu motor de 1.600 de centimetri cubi, taxa de prima inmatriculare ar fi de circa 460 de euro, urmind sa scada progresiv in functie de vechimea masinii. O masina de acelasi tip si cu motorizare de peste 1.900 de centimetri cubi va fi inmatriculata pentru o suma ce se apropie de o mie de euro, au mai declarat sursele citate.”

Ok. Pana acum o zi, toti stiam ca vorbim de o taxa adunata de guvern pentru a stopa importurile masinilor vechi. Astazi aflam insa ca oamenii care conduc s-au razgandit si ca vom plati o taxa mai mare pentru un Toyota Avensis nou, de exemplu, decat pentru un Avensis cu aceeasi cilindree si norma Euro de acum doi ani. DECI CUM?

E una dintre serile in care nu prea inteleg care e rostul unei astfel de legi si nu inteleg absolut deloc care e rostul celor care gandesc astfel de idiotenii. In cazul in care aceste informatii se vor adeveri, vom asista la o eroare grava de gandire si punere in aplicare a unei legi. Mai mult, ne vom da seama ca pana acum am fost aburiti intr-un mare stil de cei care ne conduc, care au avut tupeul de a-i tine piept insusi Uniunii Europene cand a fost cazul discutiilor de acest tip.
Taxa de mediu va deveni astfel mai degraba o taxa de fraier cu acte in regula. S-a dus naibii. Fratilor, n-o sa va mai creada nici concetatenii din clinicile de reabilitare. Din punctul meu de vedere, daca taxa se va transforma in ce ne anunta Mediafax, acesta va fi momentul in care actuala guvernare isi va trage un glonte-n cap. Unul mare si cu Euro1, ca sa polueze inainte sa gaureasca.

Masina de 2500 de dolari a indienilor de la Tata incepe sa lucreze. Va fi prezentata abia joi, insa s-au aflat deja cateva detalii tehnice legate de aceasta. Printre altele, se stie deja ca portbagajul sau va avea marimea unei serviete, ca masina nu va dispune decat de un stergator mare si nu va avea elemente de confort (aer conditionat, radio) sau tehnice avansate (va lipsi servodirectia, de exemplu).

Practic, Tata nu va scoate altceva decat un scuter ceva mai complex, de aici si pretul extrem de mic (maxim 2500 de dolari). Nici nu trebuie sa ne asteptam la altceva, in conditiile in care bicicleta si motoretele sunt la mare cautare pe strazile Indiei.

Ce este foarte interesant insa e modul in care Tata isi promoveaza produsul. Practic, i-au pus o roata in plus fata de un triciclu si au numit-o masina, devenind astfel cea mai ieftina creata vreodata in lume. Normal, presa internationala a sarit in sus ca arsa, in stilul in care s-a agitat, de altfel, si la lansarea Loganului. Si totusi, nimeni nu scrie cum isi vad indienii insisi produsul. Iata cum:

“Produsul a atras pe drept foarte multa atentie din partea presei internationale. E un mare, mare castig pentru Tata Motors si va intra in cartile de istorie fie ca va iesi bine, fie ca va iesi rau” – Mohit Arora, manager JD Power India

“Cand scazi pretul atat de drastic, cum vei fi in masura sa indeplinesti standardele de siguranta si emisii? Vorbim de o bomba pe roti care ticaie” – Anumita Roychoudhury, seful Centrului de Stiinta si Mediu din New Delhi

“Masinile mici au fost intotdeauna populare in India, chiar cand pretul combustibilului era foarte scazut. In plan global, preturile in urcare duc la o capacitare a clientilor spre masinile mici si compacte. Aglomeratia din trafic si problemele cu parcarile sunt si ele un motiv pentru aparitia acestui model” – Ashvin Chotai, analist auto indian

Dakar-ul a plecat dintre noi. Si odata cu el ne-a parasit un spirit.

Anul trecut, vorbeam cu un bun prieten dintr-ai mei despre curajul organizatorilor celei mai cunoscute competitii de rally-raid. Ne aminteam de faptul ca in 2007, la fel ca in multi dintre anii precedenti, Dakar nu a insemnat doar sarbatoarea motorsportului de la inceput de an, ci si o lista de morti, alesi aleatoriu de destin: piloti, comisari de cursa, organizatori, sustinatori ai unora dintre echipe sau simpli locuitori ai tarilor prin care trece caravana. Ne aminteam de serile geniale in care Eurosport, cel mai bun canal sportiv al lumii din punctul meu de vedere, ne tinea treji pana cu mult dupa miezul noptii pentru a vedea in imagini ce urmarisem live pe internet cu cateva ore inainte. Ne aminteam de bivuacuri, de frumosii nebuni ai competitiei – i-am numit pe toti pilotii care se incumeta sa ia startul in acest test de viata – de drumuri inexistente, de dune din care rasareau masini, camioane si motociclete, de gri-bejul nisipului saharian sau de nenumaratele fotografii ale agentiilor de presa in care viata Dakar-ului insemna niste puncte cu roti pe o mare de nimic.

Ne aminteam de organizatorii regalului din ianuarie, care tineau cu dintii de o competitie pe care multi o dadeau moarta demult si pe care unele organizatii o vroiau inchisa din cauza ca este foarte periculoasa. Dar, in acelasi timp, direct proportional de frumoasa.

Astazi vorbim la trecut si se pare ca Dakar-ul este in pericol sa nu se mai desfasoare niciodata. Cel putin nu in Europa si Africa, ci in America de Sud, unde nu se va mai putea numi Dakar. Nici Paris-Dakar, nici Lisabona-Dakar. Iar orice competitie fara toponimul de mai sus in joc este orice, dar nu ceea ce cunoastem noi de atata vreme. Sa speram insa ca nu se va ajunge la asta. Nu merita si nu meritam.