Da-mi-o mie, ia-ti-o tie!
De astazi avem o noua expresie in vocabularul auto: “Chrysler nu se cumpara, Chrysler se ia pe degeaba”, un fel de “Garda moare, dar nu se preda”, dar numai ca invers. Fiat a pus mana astazi pe 35% din actiunile unui Chrysler pe care nimeni nu-l vroaia si pe care fondul de investitii Cerberus, adica proprietarii, se chinuiau in zadar sa-l vanda. Acest lucru nu da peste ordinea sau mai bine zis dezordinea auto mondiala dar socheaza, intr-un anume fel, prin faptul ca italienii au fost destul de inteligenti sa-si bage mortul in casa si sa nu-i coste nimic.
Poate o sa para o nebunie din partea lor, dar nu este deloc asa, cel putin deocamdata. Fiat primeste o treime din Chrysler si ofera mai nimic, adica solutii de management, tehnologii sau retele de distributie. Nu spun “mai nimic” pentru ca nu consider aceste lucruri de pret, ci pentru ca nu cred ca ii va ajuta pe cei de la Chrysler in vreun fel.
Ecuatia devine mai interesanta in conditiile in care astazi s-au trezit nemtii de la Daimler ca vor sa-si vanda participatia de 20 de procente de la Chrysler. Cine o cumpara? Poate Fiat? Si daca da, atunci Fiat devine actionar majoritar la Chrysler. Dar ce sa faci cu Chrysler? Poate il dau mai departe…