Ati intalnit taximetristi beti la volan??? Mie mi s-a intamplat! Repet, beti nu bauti! Am plecat intr-o noapte de la un chefulet intre prieteni si sun la unul din numerele care presupune interferente ale cifrei 4 in componenta sa. Zis si facut! Una bucata de masina galbena vine si ma ia din scara blocului pentru a ma transporta la o distanta de aproximativ 50 de mii lei.
Dupa prima suta de metri observam un comportament ciudat al masinii, in ceea ce priveste stabilitatea, traiectoria si asa mai departe. Ma apuc sa injur in gand Solenza si mama ei care a facut-o si asa ma departe, numai ca nici nu apuc sa-mi duc pana la capat naduful ca malaul din fata mea, asezat in scaunul din stanga, incepe sa vorbeasca si sa transmita pe calea aerului vapori intensi de coniacuri ieftine amestecate cu mirosul borsit de bere. Nici nu pot “savura” constientizarea faptului in sine ca soferul lincentiat in taximetrie incepe sa injure intr-o intersectie bucuresteana un partener de trafic, pe tema prioritatii de dreapta, doar ca amicul sau de trafic era cel care venea din dreapta si nu el, asa cum credea tristul turmentat, birjarul meu. Continuarea calatoriei se desfasoara cu multe injuratori si polologhii exprimate intr-un limbaj onomatopeic si muulte incalcari ale regulilor de circulatie.
Ajung teafar la destinatie, din fericire, dar soarta imi ofera un alt episod neplacut. Acum nu vrea sa dau vina pe starea inaintata de ebrietate a soferului, dar momentul in care platesti cursa unui taximetrit este unul tensionat in sine: ba n-are sa-ti dea rest; ba bombaneste ca i-ai dat banii fix; ba comenteaza ca a facut o cursa scurta si i-ai lasat prea putin, ba ca a facut o cursa lunga si i-ai lasat tot prea putin. In cele din urma ii platesc dublu calatoria, lasandu-i si lui ceva sa se dreaga.
Vive la France! Cultura si civilizatia franceza au fost, sunt si vor fi intotdeauna in frunte. Nu inteleg de unde si pana unde poporul roman a inceput sa aiba o atitudine extrem de sovina la adresa Frantei.
In urma stirii “Renault are probleme la Titu“, am observat o serie de comentarii extrem de agresive la adresa francezilor in sine si mai putin la adresa Renault. De ce se face o asociere intre Renault si tot poporul si civilizatia franceza, nu stiu! Este adevarat ca Renault este parte integranta a “lumii franceze”, dar de la a nu-ti place masinile Renault si pana la arunca cu noroi pe fata intregii culturi franceze, trecute sau actuale, este drum lung! Renault va construi la Titu al doilea centru tehnologic al companiei, la nivel mondial. Acesta este un lucru bun, nu doar pentru ei ci si pentru Romania, care inca se zbate la marginea istoriei cu gemete de isterie la adresa unei culturi cu zece clase peste!
La adresa opiniilor care sustin ca francezii sunt imputiti, ca sunt tigani, ca sunt zero ca si cultura, si asa mai departe, raspund cu urmatoare lista de lucruri pe care Franta si francezii le au si le-au facut: Turnul Eiffel, Luvru, Airbus, Concorde, TGV, Turul Frantei, Statuia Libertatii (America), sistemul cartezian (Descartes), literatura franceza (clasica, surrealista, etc), pictura franceza (impresionismul), Napoleon si lista poate continua la nesfarsit.
Masina romanului reflecta personalitatea lui indiferent in ce locuri, straine sau autohtone, salasluieste aceasta faptura printre neamurile lumii.
M-am saturat de comentarii de genu romanii sunt cei mai buni, cei mai frumosi , cei mai destepti, cei mai nedreptatiti, cei mai ghinionisti, etc. Sau comentarii de genu “daca” nu erau turcii, rusii, ungurii si asa mai departe, noi am fi fost cei mai buni din lume. Normal ca am fi fost, pentru ca am fi fost singuri.
Din interior, firea omului roman se intrevede printr-o generala stare de invidie reciproca, printr-o rautate constanta referitoare la starea de sanatate a caprei vecinului. Din exterior, observam un patriotism debordant, adesea nejustificat si in numeroase randuri sovin.
Dar ce legatura au toate acestea cu masinile. Pai au! Iata cateva exemple elocvente care redau firea omului roman (cu dorul lui de casa, cu lenea lui de-acasa cu fumurile lui de pretutindeni)!
Lewis Hamilton va semna cu Ferrari! Lewis Hamilton si-a inselat iubita! Lewis Hamilton s-a indragostit (de o noua iubita)! Lewis Hamilton l-a injurat pe Ron Dennis! Si lista poate continua la nesfarsit. Si toate acestea, dragi prieteni, doar intr-o saptamana de lucru.
Omul acesta, micutul britanic, face atat de multe chestii incat ar putea deveni ca Mitica de la Liga, care munceste cate 24 de ore pe zi si uneori si noaptea…
Ma refer la acest lucru pentru a evidentia ca in lumea in care traim in general si in fenomenul presei in particular, mai tot timpul se intampla asa. Adica de cate ori vaca mai mare a vecinului s-a imbatat, noi dam fuga la cireada sa o mulgem pe-a noastra. Un fel de scarpinare la urechea stanga cu mana dreapta, si asa mai departe…
In jurul scandalului legat de injuraturile sau schimburile de injuraturi dintre Ron Dennis micutul Lewis, pe fondul unui clinci imens in echipa McLaren, intre cei doi piloti, lumea a venit si rea de gura cum ii sta bine la si plasat pe britanic la usa Calutului, mai mult dungat decat Cabrat in acest an.
Un lucru este sigur! Hamilton l-a injurat pe Ron, poate si Ron l-a injurat pe Hamilton, dar el are voie, ca asa-i in tenis! Da’ sa ne mai lase oficialii echipei McLaren care vin si spun ca de fapt Hamilton nu si-a injurat boss-ul – tatal si fratele sau Ron Dennis. Adica toata lumea il aude pe pusti injurand si vin britanicii cu rosu in obraji de rusinea sponsorilor si ne prostesc pe fata cu declaratii pYariste.
Pentru treaba asta eu dau cu minus la McLaren, ca nu-i am in echipa!
America a trecut peste cea mai neagra zi din industria auto.
Automarket va anunta ieri ca Big 3 (Ford-GM-Chrysler) a pierdut majoritatea pe piata auto americana. Dupa 102 ani cei trei giganti auto nu au mai detinut cel putin jumatate din cota de piata in Statele Unite.
Pentru noi, cei care privim de la distanta unui Ocean consemnat in timp de diferentele de fus orar, nu poate parea o tragedie asa de mare. Dar, pentru poporul american, cel care genereaza profunde sentimente de patriotism si mai ales patriotism economic, a fost consemnata cea mai trista zi intr-un secol de glorie pentru Detroit-ul auto.
Presa americana s-a intrecut in a consemna somnul boss-ilor auto, editorii au scris necrologuri cu semnificatii adanci la adresa Dinozaurilor care nu mai sunt.
Sa le fie benzina usoara!
