Robert Gherghe

Top Gear si misterul lui The Stig au fost dezvaluite de Ben Collins, pilotul care a afirmat ca el este omul din spatele costumului alb.  Toate acestea sunt vorbe aruncate in vant fara un confirmare a show-ului Top Gear, care, apropo, nu a intarziat sa apara.

Britanicii de la BBC au anuntat, in spiritul legendei conform careia The Stig este Damon Hill, ca legendarul personaj nu este campionul mondial din 1996, ci tatal sau, Graham Hill, campion in ‘62 si ‘68. Potrivit BBC, l-au preferat pe tatal Hill deoarece a reusit sa castige mai multe titluri decat fiul. Stirea a facut inconjurul lumii reusind de-adreptul sa socheze mai multi fani ai show-ului britanic. Motivul este simplu: conform celor stiute pana acum, Graham Hill este decedat din 1975.

Abia acum adevaratul mister incepe sa fie dezvaluit.

BBC l-a contactat pe Jeremy Clarkson in 1974, cand actualul prezentator Top Gear avea 14 ani.  Impreuna cu tanarul elev de la acea vreme, BBC si Jeremy au hotarat sa creeze peste ani o emisiune auto in care sa se gaseasca un personaj The Stig, asa cum isi numea Clarkson bobocii din scoala sa.  Membrii ai serviciilor secrete, angajati si la BBC, au aranjat ca Graham Hill sa dispara in 1975, cand au inscenat prabusirea avionului pe care britanicul il pilota, cerandu-i sa stea ascuns pana va fi sunat. Acest lucru s-a intamplat dupa cateva decenii, cand show-ul Top Gear a ajuns la maturitate si la o faima demna de un dublu campion mondial in F1.

BBC anunta ca Graham Hill a fost tratat bine in timpul in care a fost tinut ascuns, toate acestea fiind facute cu consimtamantul britanicului. Specialistii sustin ca pentru un om ajuns in pragul varstei de 80 de ani, The Stig alias Graham Hill se mentine intr-o forma extraordinara, lucru pe care BBC il pune pe seama celor trei decenii de concediu pe care i le-a platit campionului mondial din anii ‘60.

De astazi avem o noua expresie in vocabularul auto: “Chrysler nu se cumpara, Chrysler se ia pe degeaba”, un fel de “Garda moare, dar nu se preda”, dar numai ca invers. Fiat a pus mana astazi pe 35% din actiunile unui Chrysler pe care nimeni nu-l vroaia si pe care fondul de investitii Cerberus, adica proprietarii, se chinuiau in zadar sa-l vanda. Acest lucru nu da peste ordinea sau mai bine zis dezordinea auto mondiala dar socheaza, intr-un anume fel, prin faptul ca italienii au fost destul de inteligenti sa-si bage mortul in casa si sa nu-i coste nimic.

Poate o sa para o nebunie din partea lor, dar nu este deloc asa, cel putin deocamdata. Fiat primeste o treime din Chrysler si ofera mai nimic, adica solutii de management, tehnologii sau retele de distributie. Nu spun “mai nimic” pentru ca nu consider aceste lucruri de pret, ci pentru ca nu cred ca ii va ajuta pe cei de la Chrysler in vreun fel.

Ecuatia devine mai interesanta in conditiile in care astazi s-au trezit nemtii de la Daimler ca vor sa-si vanda participatia de 20 de procente de la Chrysler. Cine o cumpara? Poate Fiat? Si daca da, atunci Fiat devine actionar majoritar la Chrysler. Dar ce sa faci cu Chrysler? Poate il dau mai departe…

Boris Johnson, primarul Londrei, a fost jurnalist auto! De fapt, Boris Johnson a fost multe la viata lui, nici el nu mai stie cate a fost, dar pentru o perioada a calcat pedala de acceleratie pentru a-si pune gandurile in ordine pe hartie. Primarul Londrei este un om caracterizat chiar si de alegatorii lui drept un bufon. Acum nu stiu daca fiecare jurnalist auto este bufon, dar in mod sigur fiecare primar nu este un jurnalist auto.

Am tinut sa notez acest lucru pentru a saluta un inaintas de marca din breasla noastra si pentru a spune ca de acum inainte fiecare jurnalist auto este un fost coleg cu primarul Londrei.

Recent, primarul londonez a avut ocazia sa testeze noul Tesla Roadster, insa, edilul sef n-a vrut sa declare presei cat i-a luat la suta bolidul electric. Prietenii stiu de ce!

Scandal la Dacia. Decizia conducerii Dacia de a nu mai prelungi contractele a 300 de muncitori, incepand cu luna februarie, si de a nu mai livra tichetele de masa pentru aceasta luna i-a infuriat pe angajatii prestigiosului brand romanesc.

Peste 6.000 de muncitori Dacia participa in acest moment la un miting in care cere patronatului sa nu mai foloseasca “masca importurilor de masini second-hand pentru a se justifica desfiintarea unor locuri de munca”.

Sa nu uitam ca nu mai departe de anul trecut, angajatii Dacia au dus proteste serioase pentru a determina patronatul sa ridice salariile, pe fondul cresterii profitului. Conflictul de munca existent la Dacia a ramas unic in societatea romaneasca. A ramas singura manifestare sindicala cu caracter si eficienta si are un continut profund capitalist. Muncitorul de la Dacia a ajuns la constiinta manifestata de un muncitor/angajat al lumii civilizate. Adica isi constientizeaza importanta in companie. Cei care protesteaza astazi la Mioveni, cei 6000, au invatat sa fie cu adevarat solidari si au invatat ca fara ei nu se poate.

E bine ca exista un colt in Romania unde angajatul nu se teme ca va fi dat afara daca deschide gura, unde stie ca solidaritatea este cel mai bun garant al drepturilor sale, chiar si la vremuri de criza.  Acesta este un castig, restul e criza!

E de rau! Dacia a inceput anul 2009 abia astazi, cand si-a reluat productia dupa o pauza de o luna. Entuziasmul muncitorilor care calcau poarta uzinei in acesta dimineata spendida de ianuarie, cu un soare arzator pe cer, arzator da’ cu dinti, nu avea sa dureze mult. Ceva clocotea in vocea maistrilor care le urau bun venit brigaderilor in uzina.

Nu peste mult, in pragul unei pauze bine meritate de tigara, cineva, de undeva, din raspar, aducea vestea. Pentru prima data anul acesta a vorbit Dacia si vocea  ei n-a sunat prea bine, cam ragusita asa.  Dacia a vorbit despre cum in ziua a 7-a de la Facere, Dumnezeu s-a odihnit, motiv pentru care a decis sa faca la fel, sa se mai odihneasca vreo cateva saptamani.

Astfel, in prima criza economica mondiala, Dacia, cel mai de pret brand romanesc la nivel mondial, resimte din plin tsunami-ul declansat de undeva din lumea capitalista.  Lucurile sunt simple. E ca la Logica: “daca P, atunci Q”.  Scade cererea, scade productia. Scade productia, scade salariu. Scade salariu, scade consumul. Vorba poietului: “toate scad”. Ne ducem dracului cu totii, la fund!

Un fleac, s-a sinucis! Vroiam sa incep anul 2009 pe sectiunea de blog a noului Automarket injurandu-i la propriu pe unii dintre taximeTRISTII care s-au incumetat sa munceasca in noaptea de Revelion. Nu mai staruiesc asupra faptului ca cereau 40 de lei pe o cursa de maxim 10 lei, ridicand din umeri si rastindu-se la tine: “E noaptea de Revelion frate si eu muncesc, mai vrei sa pun si aparatul?”.

De data asta ii iertam pe tristii de pe taxi care n-aveau ce sau cu cine sa faca Revelionul si au iesit la jecmaneala, pentru ca din Germania a sosit prima victima sinucigasa a crizei mondiale. Numele sau este Adolf (nu ala pe care il stim cu totii), ci Adolf Merckel, si omul avea vreo 10 miliarde de dolari, era in primii 100 de bogatasi ai lumii si a trait sa vada cum in cateva zile, practic, toata agoniseala si faima stranse intr-o viata s-au dus pe sambetele terasamentului de cai ferate. Criza sa-l aiba in pace! Glorie eterna eroilor ei!

Mai multe despre cazul lui Adolf puteti citi pe Automarket!

Americanul are o vorba: “nu te apuci sa furi un Ferrari, daca nu stii sa-l conduci”. Nimic mai mult decat un pic de ironie amestecata cu o farama de lacomie si multa prostie. Nu degeaba criza economica mondiala a inceput in patria Unchiului Sam, unde prostia consumatorului a fost servita din plin de ironia bancherului, totul mergand sendvis cu lacomia producatorului. Un cerc vicios in care unul da cu bata, unul incaseaza si altul se tavaleste pe jos de durere.

Acum, cei trei americani din Detroit anunta cu mic cu mare cum vor da ei faliment, in ce stil si cat ii va tine. Nimeni nu-i mai crede, nimeni nu se mai intereseaza de ei, pana si fanii lor ii injura, ca la un meci romanesc din Liga 1. Dar cel putin ei l-au vazut pe omul negru de la capatul tunelului si au o mare speranta cum acest “salvatore de la patria” le ingrosa conturile ruginite, sperand ca si pana acum la bonusuri ca-n luna si ca-n stele.

Poate nu e vina unor tarani ca Bob Lutz (vicele de la GM) sau baieti educati, ca Alan Mulally (Ford ) si Rick Wagoner (GM), ca s-a ajuns aici, dar cu siguranta ca acesti domni si-au pus mainile in san cand se putea face ceva si au aflat acum ca au ramas paralizati in acesta pozitie. Sistemul era putred, dar si ei prosti, ar spune cineva.

Mai ramane sa ne intrebam cu mainile legate in jurul pieptului cum de s-a ajuns aici si in Europa. Pentru ca incetarea productiei nu inseamna doar trimiterea unor oameni in concediu fortat, platiti mai mult sau mai putin, nu inseamna doar concedierea betivilor si imigrantilor din fabrici, ci inseamna si oprirea activitatii a tuturor furnizorilor de componente care imbraca industria auto si dau de mancare la mult mai multi oameni decat am putea concepe. Si acum vorbim de productie, dar sa nu vorbim de vanzari, ca acolo e si mai dureroasa treaba. In curand, toata floarea cea extinsa a retelei de dealeri isi va pune lacatul pe poarta magazinului si va pleca acasa, lasand bucatile de fier asamblate sa rugineasca. Asta este imaginea unui industrii care se prabuseste, si poate pe buna dreptate. Poate am cumparat prea multe masini sau poate ei au vandut prea multe! Oricum si noi, ca si ei, ne-am apucat sa furam Ferrari-ul fara sa stim sa-l conducem, si uite unde am ajuns:

Un weekend, doi campioni mondiali. Lewis Hamilton si Sebastien Loeb au bifat in acest weekend cate un titlul mondial la cele mai importante discipline din lumea motorsportului: Formula 1 si WRC. Cele doua realizari istorice, oricat de diferite au fost obtinute, nu reprezinta nicio supriza, ci mai degraba implinesc ceea ce toata lumea astepta.

Sebastien Loeb a doborat recordul de victorii in Campionatul Mondial de Raliuri, cele 5 reusite consecutive punandu-l pe francez pe harta istoriei in fata finlandezilor Juha Kankkunen si Tommi Makinen, iar Lewis Hamilton a reusit ceea ce toata lumea a vazut inca de la prima cursa a britanicului in Formula 1, nasterea unui nou Michael Schumacher.

Insusi maestrul Schumacher a spus despre britanic ca intr-o zi ar putea ajunge la recordul sau de 7 titluri mondiale, iar Lewis nu a facut decat sa inaugureze o vitrina de titluri mondiale.

Faza saptamanii este opera muncitorului roman de la Dacia. Rasfoind presa de sfarsit de saptamana, imi atrage atentia un reportaj realizat de ziarul Adevarul la uzinele Dacia din Mioveni.  Incetarea fortata a productiei a reprezentat un prilej ideal pentru chestionarea fenomenului social existent la cea mai brava intreprindere romaneasca a momentului.

Si cum poti face acest lucru intr-o zi de pauza? E de ajuns sa bati carciumele care impanzesc precum capusele iesirile uzinei pentru a cuprinde in cateva randuri esenta literara a intelepciunii romanesti:”Domnule, eu am lucrat la Dacia si pana in ‘89. Dar e mai bine acum. Daca francezii au luat fabrica, stau linistit. Stiu ei ce sa faca sa nu ne afecteze prea mult criza asta de care se tot vorbeste. Uite, eu acu beau o bere. Se zice ca sunt in criza? Ba, deloc! Abia ma mai odihnesc si eu cateva zile“, a declarat un muncitor Dacia pentru Adevarul.

Reconfigurati traseul! La urmatoarea intersectie, virati usor la dreapta si pe urma mergeti inainte unu virgula… Cam asa suna cateodata, cel putin in limba romana, vocea GPS-ului. De cate ori saracii “Ioana” sau “Marcel” nu si-au “luat” vorbe de duh din dictionarul poporului roman?

Exista, insa, si unii oameni care in naivitatea lor au o incredere nebuna in puterea si dreptatea tehnologiei, uitand de propriile simturi, uitand practic ca sunt fiinte umane. Si uite asa ajunge rasa umana o faptura robotizata, jumatate sofer, jumatate GPS, ca in cazul nefericitului polonez.